DECIZIE Nr.
904 din 5 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (2) si (3) din Legea nr.
31/1990 privind societatile comerciale si a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 24 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (2) (3) din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Danubiana" - S.A.' în Dosarul nr. 6.809/3/2006
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc
părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 6.809/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi
ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Danubiana" - S.A.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din
Legea nr. 31/1990 contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece
sunt de natură a crea instabilitate în cadrul activităţii unei societăţi
comerciale, prin acordarea posibilităţii oricărei persoane interesate de a
ataca în instanţă hotărârile adoptate de adunarea generală a acţionarilor. Se
mai susţine că prevederile legale criticate blochează activitatea societăţilor
comerciale şi determină îngrădirea libertăţii economice, în general.
In ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, se arată că acesta contravine dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Legea
fundamentală, deoarece, în temeiul acestora, Curtea Constituţională are
competenţa exclusivă de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17
noiembrie 2004, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, potrivit cărora:
- Art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990: „(2)
Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi
atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au
luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se
insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
(3) Când se invocă motive de nulitate absolută,
dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de
orice persoană interesată".
- Art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992: „(6) Dacă excepţia este inadmisibilă,
fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o
încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea
poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de
48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 - Libertatea
economică, în art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind caracterul de piaţă al
economiei României şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi
în art. 146 lit. d) referitor la atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî
asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată următoarele:
I. Prevederile art. 132 alin.
(2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi
la cele privind libertatea economică, invocate în prezenta cauză, şi cu o
motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 250 din 9 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia, a statuat
că textul de lege criticat reprezintă o consacrare în plan legislativ a
principiului constituţional al accesului liber la justiţie. S-a arătat că
reglementarea instituită de art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990
constituie o măsură de protecţie a acţionarilor minoritari care se consideră
vătămaţi printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor contrară legii
sau actului constitutiv, aceştia putându-se adresa instanţei de judecată pentru
apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
De asemenea, în decizia
menţionată Curtea a apreciat că nu poate fi primită susţinerea autorului
excepţiei potrivit căreia introducerea în justiţie, în mod abuziv, a unor
acţiuni în anularea
hotărârilor adunării generale a acţionarilor are drept scop blocarea
activităţii societăţii. Aceasta deoarece, conform art. 133 din Legea nr.
31/1990, intentarea acţiunii în anulare nu este suspensivă de executare a
hotărârii atacate, suspendarea executării pronunţându-se prin ordonanţă
preşedinţială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauţiuni. Ca
atare, asemenea prevederi reprezintă garanţii procesuale de natură să evite
introducerea şicanatorie a acţiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor
generale ale societăţilor comerciale.
II. In ceea ce priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992, Curtea constată că prin Decizia nr. 323 din 18 aprilie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2006, a statuat că aceste prevederi legale sunt
norme de procedură pe care instanţa de judecată este obligată să le aplice în
vederea selectării doar a acelor excepţii de neconstituţionalitate ce, potrivit
legii, pot face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională, ca
unică autoritate de jurisdicţie în această materie. Procedura enunţată nu
permite însă instanţei judecătoreşti să respingă sau să admită excepţia de
neconstituţionalitate, ci doar să se pronunţe asupra sesizării Curţii
Constituţionale cu soluţionarea acesteia.
Cele statuate în deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece nu au
intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei în această
materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 132 alin. (2) (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea
comercială „Danubiana" - S.A. în Dosarul nr. 6.809/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie