DECIZIE Nr.
883 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 3 si art. 8 alin. 1
din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 549 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1
din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie
ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 3.529/117/2008
al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că nu
se pot declara neconstituţionale norme de aplicabilitate generală prin
raportare la situaţii particulare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.529/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat, din
oficiu, Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate tribunalul apreciază că textele legale criticate sunt contrare
prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, în măsura în care se
aplică şi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura regimului
comunist. Instanţa apreciază că prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr.
167/1958 se produce o discriminare între foştii deţinuţi şi persecutaţi pentru
motive politice, beneficiari ai drepturilor reglementate de Decretul-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum
şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, şi cei care
îşi valorifică alte drepturi, decurgând din aceleaşi împrejurări, dar de altă
natură (daune materiale constând în salariul pe care l-ar fi realizat dacă nu
ar fi executat pedeapsa privativă de libertate şi daune morale generate de
tratamentul inuman la care au fost supuşi). Dacă s-ar socoti incidente
dispoziţiile referitoare la prescripţia dreptului la acţiune în cazul celei de
a doua categorii de persoane ar însemna că se aplică un tratament diferit unor
cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.
Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale
privind accesul liber la justiţie, instanţa consideră că, dată fiind starea de
fapt prezentată, se poate aprecia că instituţia prescripţiei îngrădeşte accesul
liber la justiţie, în condiţiile în care declararea neconstituţionalităţii
prevederilor criticate nu ar afecta raţiunile pentru care legiuitorul a
instituit anumite termene, respectiv stabilitatea şi securitatea raporturilor
juridice civile.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 1, art. 3 şi art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 nu
contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de
neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial
al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. 1: „Dreptul la acţiune, având un
obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în
termenul stabilit în lege.";
- Art. 3: „Termenul prescripţiei este de 3
ani.";
- Art. 8 alin. 1: „Prescripţia dreptului la acţiune
în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data
când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel
care răspunde de ea."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră
egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că autorul acesteia solicită, în fapt, modificarea conţinutului normelor
legale criticate, în sensul adaptării lor la principiile protecţiei drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei
de contencios constituţional şi a celei de contencios european a drepturilor
omului.
Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul
că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap.
III din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică, în cadrul
controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi a ordonanţelor
Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea
modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea
conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în
temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: „Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării."
Pe de altă parte, Curtea observă că
neconstituţionalitatea textelor de lege criticate este dedusă şi din modul de
aplicare a prevederilor legale privind prescripţia extinctivă în cauza aflată
pe rolul instanţei. Astfel, motivele invocate în susţinerea excepţiei
demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această
operaţiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului
asupra activităţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintă
atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind
competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe
numai asupra problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1
din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie
ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 3.529/117/2008
al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu