DECIZIE Nr.
841 din 8 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte savarsite in afara
teritoriului tarii de cetateni romani sau de persoane fara cetatenie
domiciliate in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara
teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România, excepţie ridicată de Mihai Gigel în Dosarul nr.
8.622/271/R/2007 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine, în
principal, că excepţia de neconstituţionalitate are caracter inadmisibil
deoarece dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001
au fost abrogate implicit prin efectul prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea
nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în
străinătate, potrivit cărora „La data intrării în vigoare a prezentei legi
se abrogă (...) orice alte dispoziţii contrare (...)". In subsidiar,
în ipoteza în care Curtea Constituţională apreciază că textul legal criticat
este în vigoare, reprezentantul Ministerului Public consideră că acesta
contravine prevederilor art. 25 şi ale art. 53 din Constituţie, deoarece
restrânge în mod disproporţionat exerciţiul dreptului la liberă circulaţie.
Deoarece măsura refuzului eliberării paşaportului sau a suspendării lui pe o
perioadă fixă de 5 ani operează de drept, trebuie luate în considerare aspecte
de oportunitate, iar orice restrângere a exerciţiului unui drept trebuie
motivată, particularizată şi dispusă pe o durată rezonabilă, ce nu poate depăşi 3 ani,
potrivit art. 38 din Legea nr. 248/2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 8.622/271/R/2007, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea
unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de
persoane fără cetăţenie domiciliate în România.
Excepţia a fost ridicată de inculpatul Mihai Gigel
într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care
stabilesc o restrângere a exerciţiului unui drept - dreptul la liberă
circulaţie - pe o perioadă fixă de 5 ani, fără a exista o restrângere
proporţională (de exemplu de la 1 la 5 ani), în funcţie de situaţia concretă
care a determinat măsura dispusă (de exemplu, săvârşirea în formă consumată sau
în forma tentativei, săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a
frontierei unui stat străin sau cea de călăuzire). Prin urmare, stabilirea unei
pedepse unice, invariabile, pentru o serie de infracţiuni diferite, prevăzute
de art. 1-3 din aceeaşi ordonanţă, contravine normelor art. 53 alin. (2) din
Constituţie, care permit restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi în anumite condiţii, printre care şi respectarea principiului
proporţionalitaţii dintre măsura dispusă şi situaţia care a determinat
aplicarea acelei măsuri.
Judecătoria Oradea - Secţia penală nu îşi expimă opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 sunt
neconstituţionale.
Astfel, măsura suspendării, pentru o perioadă de 5 ani,
a dreptului de folosire a paşaportului sau refuzul eliberării paşaportului
pentru cetăţeanul român, condamnat în temeiul prevederilor referitoare la
trecerea ilegală a frontierei unui stat străin, nu întruneşte condiţiile
constituţionale ale art. 53 prevăzute pentru restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, în sensul că nu se încadrează în niciunul
dintre cazurile expres şi limitativ stabilite la alin. (1) şi nici nu respectă
principiul proporţionalităţii cuprins la alin. (2) al textului constituţional.
Acest principiu presupune ca orice restricţie să corespundă scopului pentru
care a fost prevăzută, în anumite limite strict necesare, în funcţie de
situaţia dată. De asemenea, prin stabilirea acestei sancţiuni fixe - 5 ani de
suspendare a dreptului de folosire a paşaportului - judecătorul nu are
posibilitatea să decidă în funcţie de situaţia concretă existentă.
In plus, se apreciază că ordonanţa de urgenţă, în
ansamblul ei, prin modul deficitar de redactare, nu corespunde exigenţelor de
tehnică legislativă, întrucât nu îndeplineşte cele patru criterii de claritate,
precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept
vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele
nerespectării normelor acesteia. De asemenea, consideră că normele Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 au căzut în desuetudine, având în vedere
calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, în cadrul căreia este
asigurată libera circulaţie a persoanelor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în
afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 252/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002. Textul
legal criticat prevede următoarele:
„Cetăţeanului român condamnat în temeiul
dispoziţiilor art. 1-3
i se refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, i se suspendă dreptul de
folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani."
Articolele menţionate reglementează următoarele
infracţiuni şi pedepse:
Art. 1. - trecerea ilegală a frontierei unui stat
străin, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani;
Art. 2. - racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia
ori mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat
străin sau organizarea uneia ori a mai multora dintre aceste activităţi
ilegale, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, şi tentativa la cele două
infracţiuni menţionate;
Art. 3. - iniţierea sau constituirea unei asocieri în
scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea
sub orice formă a unei astfel de asocieri, pedepsită cu închisoarea de la 3 la
10 ani.
Autorul apreciază că textul de lege indicat contravine prevederilor
art. 53 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi dispusă numai dacă este necesară
într-o societate democratică, iar măsura dispusă trebuie să fie proporţională
cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi
fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare:
Critica autorului excepţiei se întemeiază pe
prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, sub aspectul încălcării
principiului proporţionalităţii, însă omite dispoziţiile alin. (1) ale
aceluiaşi text fundamental. Potrivit acestora, „exerciţiul unor drepturi sau
al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune,
după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a
moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei
penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Măsura cuprinsă la art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 112/2001, constând în refuzul autorităţilor competente de a elibera
paşaportul sau de a suspenda dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5
ani, este dispusă împotriva cetăţeanului român condamnat printr-o hotărâre
judecătorească pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 1-3 din
ordonanţa de urgenţă, referitoare la trecerea frauduloasă a frontierei unui
stat străin. Efectul prevederilor de lege criticate este, într-adevăr,
restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25
din Constituţie şi de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, însă măsura contestată are
caracterul unei măsuri speciale, instituite printr-un act normativ cu caracter
special, ce vizează reglementarea şi sancţionarea comportamentului infracţional
al cetăţenilor români în străinătate.
Curtea apreciază că săvârşirea unor infracţiuni legate
de trecerea frauduloasă a frontierei unui stat străin, în diferite forme de
gravitate, prezintă un pericol social ridicat pentru acel stat a cărui graniţă s-a
trecut în mod fraudulos şi, totodată, determină deteriorarea relaţiilor externe
ale României cu acel stat, cu grave consecinţe sub numeroase aspecte
referitoare la politica internaţională, în ansamblul său. A fost opţiunea
legiuitorului adoptată în cadrul politicii penale a statului ca, prin
instituirea măsurii de restrângere a exerciţiului dreptului de liberă
circulaţie în străinătate pe o perioadă fixă de 5 ani, să se urmărească
prevenirea şi sancţionarea unor asemenea fapte, ce au un impact negativ asupra
imaginii României în lume şi îngreunează desfăşurarea în termeni amiabili a
unor relaţii externe mutuale, în special în contextul în care ţara noastră are
calitatea de nou membru al Uniunii Europene.
In concluzie, Curtea constată că măsura prevăzută de
art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 este necesară într-o
societate democratică, impusă din raţiuni de apărare a securităţii naţionale, a
ordinii publice şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi vizează în
egală măsură pe toţi cei aflaţi în ipoteza normei, fiind, aşadar, pe deplin
justificată sub aspectul îndeplinirii condiţiilor art. 53 din Constituţia
României şi ale art. 2 pct. 3 şi 4 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d)şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind
sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni
români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, excepţie ridicată
de Mihai Gigel în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007 al Judecătoriei Oradea - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi