DECIZIE Nr.
821 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în munca si detasarea strainilor pe
teritoriul Romaniei, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 524 din 30 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe
teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Yu Aile în Dosarul nr. 7.212/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul
autorizat de limba chineză, desemnat în cauză spre a asigura translaţia, dl
Ioan Budura.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în
acest sens, Decizia nr. 277/2009 a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.212/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea
străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Yu
Aile într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare formulată împotriva unei
decizii de returnare de pe teritoriul României, emisă de Oficiul Român pentru
Imigrări.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate, din cauza impreciziei şi
neclarităţii normelor pe care le reglementează, încalcă principiul
neretroactivităţii legii, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la muncă.
Apreciază autorul excepţiei că dispoziţiile legale examinate nu disting cu
privire la situaţiile tranzitorii şi ar fi trebuit să cuprindă precizări în
legătură cu străinii care obţinuseră deja avizul pentru angajarea în muncă şi
veniseră în România în baza legii în redactarea anterioară modificărilor
intervenite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007, astfel încât
aceştia să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia
lor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimă
opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula
punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul
României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt
constituţionale. Arată, în acest sens, că textele de lege criticate nu
împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se
prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate
democratică, procesul echitabil, şi nici nu aduc atingere dreptului la muncă şi
protecţia socială a muncii. Apreciază că prevederile art. 15 alin. (2) din
Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea
străinilor pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 134/2008, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie
2008. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
Art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 56/2007: „(1) In vederea obţinerii autorizaţiei de muncă
pentru lucrătorii permanenţi, angajatorul, persoană juridică din România ori o
reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în
străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată
privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele
documente: (...) c) scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului,
eliberată de banca la care acesta are deschis contul."
Art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 - Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de
muncă: „(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă li se
prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă: a) sunt titulari ai unei
autorizaţii de muncă valabile."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15
alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 41 alin. (1)
cu privire la interdicţia îngrădirii dreptului la muncă. Se invocă, de
asemenea, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil,
precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca
inadmisibilă.
Astfel, Curtea reţine că autorul excepţiei critică, în
realitate, modalitatea în care instanţa de judecată învestită cu soluţionarea
litigiului pe parcursul căruia a invocat excepţia a interpretat şi a aplicat
dispoziţiile de lege atacate criticate, raportat, desigur, la situaţia de fapt
specifică speţei. In acest context, se susţine că prevederile art. 7 alin. (1)
lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea
în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu
art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România au caracter retroactiv, încalcă dreptul
la un proces echitabil şi dreptul la muncă, deoarece se aplică şi străinilor
intraţi în România în scopul angajării în muncă ce au obţinut avizul necesar în
conformitate cu legislaţia în vigoare la acel moment, anterior modificărilor
legislative introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007. Acest
act normativ a reglementat condiţii diferite pentru acordarea dreptului de
prelungire a şederii temporare în România în acelaşi scop - de muncă -, astfel
că, fiind în imposibilitate de a le îndeplini, solicitantul este nevoit să se
întoarcă în ţara de origine.
Faţă de aceste susţineri, Curtea arată că modalitatea
de interpretare şi aplicare a unui anumit text de lege, raportat la o situaţie
de fapt dată, nu poate constitui premisa invocării neconstituţionalităţii
acelui text. O astfel de critică nu poate fi reţinută, deoarece
neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a
acesteia, fiind dedusă exclusiv din relaţia de contrarietate a textului legal supus
controlului faţă de normele şi principiile fundamentale invocate, şi nu dintr-o
situaţie nefavorabilă, la un moment dat, unei părţi sau alteia dintr-un proces.
Totodată, operaţiunile de interpretare şi aplicare a unui text la
circumstanţele specifice unei cauze aparţin în exclusivitate competenţei
instanţei de judecată învestite cu soluţionarea acesteia, şi nu Curţii
Constituţionale.
In plus, Curtea constată că textele de lege ce
constituie obiectul controlului de constituţionalitate nu conţin, în sine,
norme care să aibă vreo legătură cu exigenţele specifice principiului
constituţional al neretroactivităţii legii civile sau dreptului părţilor la un
proces echitabil, invocate de autorul excepţiei, şi nici nu conţin îngrădiri
ale dreptului la muncă, ci reglementează o condiţie legală în vederea obţinerii
autorizaţiei de muncă pentru străinii intraţi în România în scopul angajării în
muncă sau care solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în acelaşi
scop. Mai mult, Curtea a mai examinat constituţionalitatea prevederilor art. 56
alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, respingând excepţia prin Decizia nr. 277 din 26
februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181
din 24 martie 2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea
străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Yu Aile în Dosarul nr. 7.212/2/2007 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi