Decizia Nr.820 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (11) şi art. 3 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, precum şi a prevederilor acestei ordonanţe în ansamblul său, excepţie ridicată de Clubul Sportiv Şcolar „Şoimii Sibiului“ în Dosarul nr. 3.523/85/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia– Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, formulată de Clubul Sportiv Şcolar „Şoimii Sibiului“.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen, având în vedere că excepţia a fost ridicată la data de 14 octombrie 2010.Curtea respinge cererea formulată de Clubul Sportiv Şcolar „Şoimii Sibiului“.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează aplicarea legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.523/85/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (11) şi art. 3 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, precum şi a prevederilor acestei ordonanţe în ansamblul său, excepţie ridicată de Clubul Sportiv Şcolar „Şoimii Sibiului“ într-un litigiu de contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât imobilul ce face obiectul litigiului este proprietatea statului, făcând parte din proprietatea publică. În anul 1942 acest imobil a fost predat gratuit Grupului etnic german de către Biserica Regnicoloră Evanghelică, grup care era de fapt o organizaţie de tip fascist.În urma Convenţiei de Armistiţiu din anul 1944 şi a Tratatului de Pace din anul 1947 la care România „a aderat“, aceste organizaţii au fost dizolvate, iar bunurile care le aparţineau au trecut în proprietatea statului. În aceste condiţii, legile de restituire a bunurilor imobile către organizaţii de acest fel contravin actelor internaţionale menţionate. Totodată, scoaterea acestui imobil din proprietatea publică pentru un interes privat contravine şi art. 136 din Constituţie.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia nefondată; textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care arată că scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut cultelor religioase, care au fost preluate în mod abuziv, cu titlu sau fără titlu, de către stat, organizaţii cooperatiste sau orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fiind adoptată în concordanţă cu art. 44 alin. (1) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi (11) şi art. 3 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, precum şi prevederile acestei ordonanţe în ansamblul său.Textele criticate din ordonanţă au următoarea redactare:-Art. 1 alin. (1) şi (11): „(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.[...](11) Odată cu imobilele retrocedate în natură se restituie şi bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv şi dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare. Deţinătorul actual al imobilului, la solicitarea şi în prezenţa reprezentantului cultului religios care a depus cererea de retrocedare, va proceda la efectuarea inventarului bunurilor mobile existente în imobil, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de retrocedare. În cazul nerespectării acestui termen se va urma procedura prevăzută la art. 46 alin. (2)-(4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“;

– Art. 3 alin. (6): „Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială. În situaţia în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menţiona că proprietarul are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 136 privind proprietatea. Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că de fapt autorul excepţiei contestă calitatea de persoană îndreptăţită a Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice CA din România, considerând că adevăratul proprietar al imobilului în litigiu (care are ca obiect contestarea deciziei emise de Comisia specială de retrocedare a unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România) este statul român. Aşadar, susţinerile autorului excepţiei privesc aplicarea legii de către instanţa de judecată, fără a fi veritabile critici de constituţionalitate. Doar instanţa de judecată are competenţa ca, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, să stabilească calitatea de persoană îndreptăţită să solicite retrocedarea imobilului, potrivit reglementărilor cuprinse în ordonanţa criticată. Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (11) şi art. 3 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, precum şi a prevederilor acestei ordonanţe în ansamblul său, excepţie ridicată de Clubul Sportiv Şcolar „Şoimii Sibiului“ în Dosarul nr. 3.523/85/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu