DECIZIE Nr.
819 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 604 din 26 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 9/2009 prin care a fost completat art. 103 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Leonard Banu în Dosarul nr. 2.377/109/2009 al Curţii de
Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 2.377/109/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 9/2009 prin care a fost completat art. 103 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie ridicată de Leonard Banu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 103 alin. (8) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 intră în contradicţie cu
dispoziţiile Legii nr. 126/1997 şi cele ale art. 1 alin. (6) din Legea nr.
554/2004. De asemenea, susţine că prin textul criticat se reglementează două
instituţii de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe
drumurile publice, una ca sancţiune contravenţională şi alta ca sancţiune
administrativă, ceea ce contravine prevederilor constituţionale referitoare la
dreptul la apărare. Prin dispoziţiile criticate se restricţionează un drept
legitim, fără ca persoana vătămată să se poată adresa justiţiei pentru apărarea
dreptului său, în cadrul unui proces echitabil şi soluţionat într-un termen
rezonabil.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Actele administrative se
bucură de caracter obligatoriu în baza prezumţiei de legalitate ce le
caracterizează, pentru faptul că sunt adoptate de autorităţile publice, în
regim de putere publică şi în aplicarea legii. Prezumţia respectivă, nefiind
absolută, persoana ce se consideră vătămată are posibilitatea de a le contesta
în faţa unei instanţe judecătoreşti şi de a cere suspendarea executării lor.
Prin urmare, caracterul executoriu al actelor administrative nu este un
obstacol în iniţierea şi derularea unui proces echitabil sub niciun aspect.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi instanţa de judecată menţionează ca obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile articolului unic din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009 prin care a fost completat art. 103 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, se constată că autorul excepţiei se referă la art. 103 alin. (8) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 670 din 3 august 2006. Alin. (8) al art. 103 a fost introdus prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(8)
In situaţia în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat
instanţa de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă
a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării
dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea
definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. In acest caz, titularul
este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază,
are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de la
comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul
internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legii,
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber
la justiţie, art. 26 referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, art. 52
referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică să obţină
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi
repararea pagubei şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor
la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea constată
că domeniul de aplicare al acestui text constituţional este circumscris
restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de
Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv,
chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu
restrânge drepturi sau libertăţi constituţionale, ci stabileşte posibilitatea
autorităţii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin,
suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această
autoritate a sesizat instanţa de judecată în vederea anulării permisului de
conducere obţinut cu nerespectarea prevederilor legale.
Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art.
53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns
şi pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi a libertăţilor
cetăţenilor.
Astfel, între exercitarea dreptului de a conduce
autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind
dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau
fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică şi practică ori prin
susţinerea formală a acestora şi ocrotirea interesului general care se
identifică în acest caz cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe drumurile
publice, legiuitorul a înţeles să dea prioritate celui din urmă.
De altfel, măsura propusă de textul de lege criticat
este una temporară, ce operează până la rămânerea definitivă şi irevocabilă
a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune anularea permisului de
conducere. In cazul în care instanţa de judecată constată că nu poate dispune
anularea permisului de conducere, acesta fiind obţinut cu respectarea normelor
legale, va respinge cererea introdusă de autoritatea emitentă a permisului de conducere,
urmând ca aceasta din urmă să facă aplicarea art. 113 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 şi să dispună restituirea permisului de conducere
titularului.
In ceea ce priveşte critica autorului excepţiei
referitoare la invocarea prevederilor art. 21 şi ale art. 52 din Constituţie,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, potrivit Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cel interesat, inclusiv autorul excepţiei, se poate
adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a solicita
anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual,
reparaţii pentru daune morale.
Faţă de invocarea prevederilor art. 11 şi 20 din
Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei nu a indicat dispoziţiile
internaţionale considerate a fi încălcate de art. 103 alin. (8) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
astfel că nu poate fi reţinută nici această critică de neconstituţionalitate.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea de către
autorul excepţiei a prevederilor art. 1, art. 15 şi art. 26 din Constituţie,
Curtea reţine că aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţă în cauza
dedusă controlului.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia textul
criticat intră în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 126/1997 şi cele ale
art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că examinarea
constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui
text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai
multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din
această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se
altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre
dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în
discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Aşa fiind, Curtea reţine că
eventuala contradicţie existentă între dispoziţiile unor legi în vigoare nu
intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Leonard
Banu în Dosarul nr. 2.377/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu