Decizia Nr.811 din 24.11.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 24 din 13 ianuarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, excepţie ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Călăraşi în Dosarul nr. 4.002/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.191D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 28 mai 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.383 din 10 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.002/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Călăraşi într-o cauză având ca obiect principal soluţionarea cererii de anulare a Deciziei nr. 31 din 20 ianuarie 2014 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 53 din Constituţie. În acest sens arată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare se aplică doar pentru contractele de achiziţie publică care au făcut obiectul verificării în concordanţă cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006. Conform art. 1 alin. (2) din această ordonanţă de urgenţă a Guvernului, în vigoare la momentul încheierii contractelor, făceau obiectul verificării aspectele procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor cu valoare estimată, fără TVA, egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 124 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.6. Potrivit art. 4 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006, în îndeplinirea funcţiei de verificare, Ministerul Finanţelor Publice emitea avize cu caracter consultativ în situaţia în care se constatau neconcordanţe în aplicarea legislaţiei în domeniul achiziţiei publice. Prin structurile sale specializate de la nivel central şi teritorial, Ministerul Finanţelor Publice efectua verificarea procesului de atribuire a contractelor, în mod selectiv, pe baza unor criterii de selecţie. Coroborând textele de lege invocate, rezultă fără putinţă de tăgadă că, dacă Ministerul Finanţelor Publice selecta verificarea procesului de atribuire a contractelor, numai atunci acestea ar fi făcut obiectul verificării şi emiterii, dacă era cazul, de avize cu caracter consultativ.7. Prin urmare, consideră autorul excepţiei că, atât timp cât prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 verificarea de către Ministerul Finanţelor Publice a procedurii de atribuire a contractelor era selectivă, impunând acum, prin art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013, obligativitatea verificării Unităţii pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice/compartimentelor de verificare a achiziţiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, se încalcă principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie. Aşa fiind, consideră că prin prevederile criticate nu se aplică un tratament juridic egal tuturor entităţilor juridice care s-au aflat în situaţii identice, nerecunoscându-se aceleaşi drepturi pentru toţi beneficiarii fondurilor europene cărora li s-au aplicat corecţii financiare şi care au înregistrat abateri de la legislaţia din domeniul achiziţiilor publice.8. Totodată, arată că, dacă legiuitorul a stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 că verificările se fac selectiv, atunci, prin instituirea condiţiei obligativităţii verificărilor, s-a restrâns exerciţiul unor drepturi, încălcându-se astfel prevederile art. 53 din Constituţie.9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că egalitatea în faţa legii are ca premisă doar raportarea la situaţii identice sau cel puţin comparabile, ceea ce nu este cazul în speţă. Aspectul esenţial care îi diferenţiază pe cei verificaţi de UCVAP de cei neverificaţi, care este criteriul în circumscrierea sferei de aplicare a textului, este acela că cei verificaţi fără a se identifica abateri s-au bazat pe principiul încrederii legitime pe instituţia specializată a statului, principiu căruia prezenta reglementare îi conferă un caz particular, specific de aplicare.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 30 iulie 2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 16/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 4 martie 2015, dispoziţii care au următorul cuprins: „Prevederile alin. (1)-(3) se aplică: a) numai în cazul contractelor de achiziţie publică, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unităţii pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice/compartimentelor de verificare a achiziţiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, şi pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată; [...]".14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra aceloraşi dispoziţii de lege, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale invocate în prezenta cauză, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 414 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 31 iulie 2015, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor.16. Prin această decizie, paragrafele 21-27, Curtea a reţinut, în esenţă, că împrejurarea că legiuitorul a condiţionat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare de îndeplinirea anumitor condiţii, printre care şi aceea ca procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică să fi făcut obiectul verificării Unităţii pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice/compartimentelor de verificare a achiziţiilor publice (UCVAP/CVAP), reprezintă o măsură legislativă pe deplin justificată, având în vedere sumele considerabile ce trebuie plătite de la bugetul de stat în contul creanţelor stabilite pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţii publice. Curtea a reţinut că, aşa cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013, trebuie avută în vedere şi poziţia Comisiei Europene, care a recomandat, în mod repetat, că „Guvernul României trebuie să ia măsuri strategice pentru a asigura suportarea sumelor aferente corecţiilor de la bugetul de stat", iar neadoptarea acestor măsuri „poate conduce la scăderea gradului de absorbţie a fondurilor alocate României şi, ulterior, la grevarea bugetului de stat cu sumele necesare finalizării proiectelor contractate."17. Totodată, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte verificarea procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, legiuitorul a avut în vedere o serie de criterii, precis determinate, şi anume: sursa de finanţare a contractului ce urmează a fi încheiat (selectându-se cu prioritate procedurile iniţiate de autorităţile contractante pentru atribuirea contractelor finanţate din fonduri comunitare nerambursabile), tipul procedurii de atribuire, tipul contractului ce urmează a fi încheiat, selectându-se procedurile de atribuire în ordinea complexităţii lor, a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, şi anume în ordinea descrescătoare a valorii estimate a contractelor ce urmează a fi încheiate, precum şi istoricul şi experienţa autorităţii contractante/entităţii juridice în domeniul achiziţiilor publice. Ca atare, noţiunea de „selectiv" prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 nu are semnificaţia unei verificări aleatorii, ci această verificare se desfăşoară pe baza unor criterii stabilite, punctual, prin Normele de aplicare ale acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului.18. Referitor la critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 reglementează situaţia unor persoane juridice de drept public, beneficiari de fonduri europene, în speţă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate fiind o unitate administrativ-teritorială care, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, este persoană juridică de drept public. Or, art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni şi nu între persoane juridice de drept public. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, citată la paragraful 26 al Deciziei nr. 414 din 28 mai 2015, principiul egalităţii „nu îşi găseşte aplicarea atunci când este vorba de a compara regimul juridic al unor persoane fizice sau juridice de drept privat, cu sau fără scop comercial, cu cel căruia îi sunt supuse instituţiile publice, ca persoane juridice înfiinţate prin acte de putere sau de dispoziţie ale autorităţilor publice centrale sau locale în scopul realizării unor acţiuni fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial."19. Curtea a mai reţinut că, în cauză, fiind vorba de acordarea unor facilităţi fiscale pentru anumite persoane juridice de drept public, în considerarea unui scop legitim, este apanajul legiuitorului să stabilească întinderea şi aplicarea în concret a acestora. Aşa fiind, măsura legislativă criticată este în deplină concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50).20. Având în vedere aspectele menţionate, Curtea a constatat că nu se poate reţine nici critica potrivit căreia prin reglementarea legală criticată se instituie „o restrângere nepermisă a beneficiarilor de fonduri europene", cu încălcarea art. 53 din Constituţie.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 414 din 28 mai 2015 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Călăraşi în Dosarul nr. 4.002/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.PREŞEDINTEDANIEL MARIUS MORARMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean