DECIZIE Nr.
796 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. b),
art. 97 alin. (1) lit. a) si alin. (2), art. 109 alin. (1), precum si ale art.
118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 571 din 29 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte
Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin.' (2) lit. b),
art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 109 alin. (1), precum şi ale art.
118 alin. (1), din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasilică Munteanu în
Dosarul nr. 9.611/231/2007 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.611/231/2007, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96
alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art.
109 alin. (1), precum şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie ridicată de Vasilică
Munteanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că stabilirea competenţei de soluţionare a
plângerilor contravenţionale numai în favoarea instanţelor în a căror rază
teritorială a fost constatată fapta are menirea de a îngrădi cetăţeanului
accesul la justiţie şi la soluţionarea cauzei într-un termen util, întrucât
contravenientul este pus în situaţia de a parcurge distanţe considerabile
pentru a-şi putea susţine plângerea contravenţională, pentru a-şi putea propune
probele şi, în măsura încuviinţării acestora, de a le administra direct în faţa
instanţei. Această situaţie echivalează, în opinia autorului excepţiei, şi cu
încălcarea art. 53 din Constituţie. Totodată, se arată că dreptul de a conduce
autovehicule nu poate fi îngrădit prin amestecul unei autorităţi publice, decât
cu respectarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Ca urmare, „acest drept
social nu poate fi suspendat în mod discreţionar de autorităţile publice
statale, care în speţa de faţă se identifică cu poliţistul rutier ale cărui
atribuţii de serviciu [...] se suprapun atributelor puterii judecătoreşti,
aspect ce contravine principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului
puterilor în cadrul democraţiei constituţionale [...]". Se mai arată că
„îngrădirea, restrângerea sau suspendarea temporară a exercitării unor drepturi
ca sancţiune contravenţională
complementară pot fi numai atributele puterii judecătoreşti[...]".
Judecătoria Focşani apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că stabilirea
competenţei instanţei este o prerogativă a legiuitorului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale întrucât, prin sancţionarea
unor fapte de încălcare a legii, în scopul ocrotirii vieţii, integrităţii
corporale şi sănătăţii celorlalte persoane participante la traficul rutier,
sunt în deplin acord cu principiul consacrat în art. 53 din Constituţie, care
la alin. (1) prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi
restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 96 alin. (1), şi alin. (2) lit.' b), art. 97 alin.
(1) lit. a) şi alin. (2), art. 109 alin. (1), precum şi ale art. 118 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3
august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul
cuprins:
- Art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b): „(1)
Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de
pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se
aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală
a amenzii sau avertismentului.
(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt
următoarele:[...];
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce,
pe timp limitat;";
- Art. 97 alin. (1) lit. a) şi
alin. (2): „(1) In cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă,
poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri
tehnico-administrative:
a) reţinerea permisului de conducere şi/sau a
certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii
înlocuitoare a acestora; [...]
(2) Reţinerea permisului de conducere ori a
certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către poliţistul
rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o
dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.";
- Art. 109 alin. (1) "Constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul
rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către
poliţiştii de frontieră.";
- Art. 118 alin. (1) „Impotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în
termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de
competenţă a fost constatată fapta."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art.1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în
stat şi supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 8 şi
art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie,
respectiv limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, şi urmează a fi respinsă.
Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei,
dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), precum şi ale art. 97
alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu
principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de
încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul
prevăzut încă din primul articol al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, respectiv „asigurarea
desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum
şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor
participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia
drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii
publice şi private, cât şi a mediului". Aşa fiind, reglementarea unor
sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin
justificată din perspectiva interesului general ocrotit. In acelaşi sens,
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin
deciziile nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi nr. 44 din 27 ianuarie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005.
Faptul că, potrivit art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancţiuni contravenţionale se aplică
de către poliţistul rutier dă expresie competenţei acestui reprezentant al
autorităţii publice, astfel cum a fost reglementată de legiuitor, şi nu aduce
nicio atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la separaţia puterilor
în stat. Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, „Autoritatea competentă în domeniul
circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor
reglementări, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind
respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administraţiei şi
Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române" iar, potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, „Indrumarea,
supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile
publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al
Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care
constată încălcări ale acestora". In plus, măsurile dispuse de
reprezentanţii poliţiei rutiere sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti,
prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva
procesului-verbal de contravenţie, plângere care, potrivit art. 118 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, suspendă executarea acestor
măsuri, de la data înregistrării plângerii contravenţionale până la data
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
Cât priveşte art. 118 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă
de urgenţă, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii acestui text legal, în raport de aceleaşi
critici. Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a
reţinut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind
soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al
persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil.
Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti
în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de
contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este
menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea
administrării, cu celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliţiei
rutiere.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a)
şi alin. (2), art. 109 alin. (1), precum şi ale art. 118 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie ridicată de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.611/231/2007
al Judecătoriei Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta