DECIZIE   Nr. 764 din 31 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 8 din 5 ianuarie 2007

Ioan Vida                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu            - judecător

Aspazia Cojocaru               - judecător

Acsinte Gaspar                   - judecător

Kozsokar Gabor                 - judecător

Petre Ninosu                       - judecător

Ion Predescu                       - judecător

Şerban Viorel Stănoiu        - judecător

Tudorel Toader                   - judecător

Antonia Constantin             - procuror

Afrodita Laura Tutunaru     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie, excepţie ridicată de Radu Ştefan Mazăre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, cand Curtea a amanat pronunţarea la data de 31 octombrie 2006.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 7 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005), Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie. Excepţia a fost ridicată de Radu Ştefan Mazăre în dosarul de mai sus avand ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ avand ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţă menţionate şi obligarea Guvernului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a modului în care reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticoruptie au efectuat împotriva sa acte premergătoare privind existenţa unor indicii de săvarşire a vreunei infracţiuni.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin dispoziţiile care formează obiectul excepţiei, au fost încălcate prevederile Constituţiei Romaniei cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul de drept şi la separaţia puterilor în stat, ale art. 21 referitoare la „Accesul liber la justiţie", ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 referitoare la „Dreptul la apărare", ale art. 26 referitoare la „Viaţa intimă, familială şi privată", ale art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca unică autoritate legiuitoare, ale art. 72 alin. (2) referitoare la răspunderea penală deputaţilor şi senatorilor, ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la ordonanţa de urgenţă şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale,  precum şi dispoziţiile convenţionale ale art. 6 şi 8 privind „Dreptul la un proces echitabil" şi „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptată în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Constituţie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, adoptarea ordonanţei de urgenţă atacate fiind impusă de obligativitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 235/2005.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost determinată de cerinţa restrangerii competenţei organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie definite prin calitatea făptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor, precum şi a eficientizării acestuia şi de necesitatea formulării unui răspuns credibil în perioada în care Comisia Europeană se află în plin proces de redactare a viitorului raport de ţară pentru Romania.

Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conţinut:

„Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticoruptie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticoruptie."

Examinand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţională „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate in faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial".

Făcand aplicarea acestui text constituţional, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede în art. 29 alin. (1) şi (2) următoarele: „(1)Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă".

Potrivit dispoziţiei mai sus citate din Constituţia Romaniei, excepţia de neconstituţionalitate constituie una dintre căile prin care Curtea Constituţională este sesizată în  vederea exercitării  controlului  a  posteriori  asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor.

In cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstitu­ţionalitate se înscrie în randul excepţiilor de procedură prin care, partea care le ridică, instanţa de judecată din oficiu sau procurorul urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. In aceeaşi ordine conceptuală, excepţia de neconsti­tuţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Aşa se şi explică prevederea cuprinsă în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, „pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă".

Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale.

In consecinţă, întrucat excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată cu nerespectarea art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, urmează ca aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie, excepţie ridicată de Radu Ştefan Mazăre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru