DECIZIE Nr.
764 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257
lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257
lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de
Consiliul Local al Municipiului Braşov în Dosarul nr. 1.991/62/2008 al
Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde Societatea Comercială „Pro
Roman" - S.A., prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
1.019D/2008, nr. 1.134D/2008, nr. 1.135D/2008, nr. 1.182D/2008 şi nr.
1.183D/2008, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 1.990/62/2008, nr. 139/64/2008, nr.
285/64/2008, nr. 1.996/62/2008 şi nr. 1.992/62/2008 ale aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal răspunde Societatea Comercială „Pro
Roman" - S.A., prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din
oficiu, conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr.
1.019D/2008, nr. 1.134D/2008, nr. 1.135D/2008, nr. 1.182D/2008şi nr.
1.183D/2008 la Dosarul nr. 1.018D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Societăţii Comerciale „Pro Roman" - S.A. solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate. Se susţine că art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit.
I) din Legea nr. 571/2003 nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei, deoarece legiuitorul are deplină legitimitate
constituţională în reglementarea impozitelor şi taxelor locale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, arătând că legea
este cea care stabileşte impozitele şi taxele locale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 4 aprilie 2008, 9 aprilie 2008 şi
18 aprilie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.991/62/2008, nr. 1.990/62/2008,
nr. 139/64/2008, nr. 285/64/2008, nr. 1.996/62/2008 şi nr. 1.992/62/2008, Tribunalul
Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. I)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în cauze ce au ca obiect
judecarea „excepţiei de nelegalitate act administrativ".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003, care
„obligă în anumite condiţii din sfera concurenţei autorităţii administraţiei
publice locale să nu stabilească taxe şi impozite pentru terenurile şi
clădirile situate în parcurile industriale", sunt neconstituţionale în
raport cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, este menţionată
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare a fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că normele
legale supuse controlului de constituţionalitate nu conţin prevederi contrare
art. 120 alin. (1) din Constituţie. Principiul autonomiei locale nu presupune o
totală independenţă a autorităţilor publice din unităţile
administrativ-teritoriale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, constată
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. I) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 250 alin. (1) pct. 9: „ (1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul
legii, sunt, după cum urmează: [...]
9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice
şi tehnologice, potrivit legii.";
- Art. 257 lit. I): „Impozitul
pe teren nu se datorează pentru: [...]
l) terenurile
parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii".
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate
sunt neconstituţionale în raport cu art. 120 alin. (1) din Constituţie
referitor la principiul descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării
serviciilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea Constituţională s-a pronunţat
asupra dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. I)
şi n), precum şi ale art. 257 lit. j) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal. Deşi obiectul excepţiei se referea la alte
prevederi ale art. 250 şi 257 din Codul fiscal, prin această decizie s-a
susţinut, la fel ca şi în cauza de faţă, că exceptarea de la plata taxei pentru
folosinţa terenurilor este discriminatorie şi contravine principiului
autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Curtea a
constatat, prin decizia amintită, că principiul autonomiei locale nu presupune
totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din
unităţile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate să se supună
reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării, adoptate
pentru protejarea intereselor naţionale. In acest sens, art. 121 alin. (2) din
Constituţie prevede: „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi
administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe".
Ca atare, Curtea a constatat că «autorităţile
administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa
stabilirii impozitelor şi taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2)
din Constituţie, republicată, „Impozitele şi taxele locale se stabilesc de
consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii". Această
prevedere constituţională obligă legiuitorul să determine, la modul general,
domeniile, activităţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau
judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe locale. In acelaşi
sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile
de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale.
Stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor
locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite
bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază
pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin.
(2) din Constituţie, republicată».
De altfel, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prevede la art. 249 alin. (2) şi art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în
conformitate cu principiile constituţionale menţionate la art. 120, că
impozitul şi taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în România se datorează
către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este
amplasată clădirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe
clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată
clădirea. Faptul că dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata
acestor taxe şi impozite constituie o excepţie de la regula instituită de către
cele două texte de lege, şi se justifică prin importanţa strategică, prevăzută
de lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfinţite la art. 135 alin.
(2) lit. c) şi d), şi anume stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice
naţionale, precum şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu
interesul naţional. Având în vedere aceste considerente, precum şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curtea constată că susţinerea autorului
excepţiei referitoare la încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie, prin
textele legale criticate care prevăd scutiri la plata impozitului pe clădiri,
este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în
dosarele nr. 1.991/62/2008, nr. 1.990/62/2008, nr. 139/64/2008, nr.
285/64/2008, nr. 1.996/62/2008 şi nr. 1.992/62/2008 ale Tribunalului Braşov -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta