Decizia Nr.763 din 07.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, excepţie ridicată de Emilian Oancea în Dosarul nr. 3.794/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.952D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.014D/2010, nr. 4.019D/2010 şi nr. 4.232D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Arghira Florea în Dosarul nr. 629/91/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă, de Gheorghe Bunghez în Dosarul nr. 3.631/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă şi de Floarea Popescu şi Mariţica Chitroceanu în Dosarul nr. 2.503/91/2010 al Tribunalului Vrancea -Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.952D/2010, nr. 4.014D/2010, nr. 4.019D/2010 şi nr. 4.232D/2010, având în vedere obiectul identic al acestor cauze.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.014D/2010, nr. 4.019D/2010 şi nr. 4.232D/2010 la Dosarul nr. 3.952D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.794/91/2009 şi prin Încheierea din 7 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.503/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi ale ordonanţei în ansamblul său.Excepţia a fost ridicată de Emilian Oancea şi de Floarea Popescu şi Mariţica Chitroceanu în cauze civile având ca obiect cererile de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 7 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 629/91/2010 şi prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.631/91/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale ordonanţei în ansamblul său.Excepţia a fost ridicată de Arghira Florea şi Gheorghe Bunghez, cu prilejul soluţionării apelurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 250 din 15 aprilie 2010 şi a Sentinţei civile nr. 140 din 2 martie 2010, pronunţate de Tribunalul Vrancea în cauze civile având ca obiect cererile de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, prin care a fost plafonat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite, a fost adoptată fără a exista o situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi fără ca urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă a cărei constituţionalitate se solicită a fi examinată cu depăşirea abilitării conferite de Parlament prin Legea nr. 138/2010.Prin stabilirea unor limite superioare fixe ale sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite, Guvernul a intervenit asupra prerogativelor ce revin exclusiv instanţei de judecată şi a obligat instanţa ca, indiferent de întinderea prejudiciului moral constatat, să diminueze cuantumul despăgubirilor la o valoare de maximum 10.000 de euro. Se încalcă astfel principiul separaţiei puterilor în stat şi principiile generale de drept privind repararea prejudiciului rezultat dintr-o faptă ilicită. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dreptul la un proces echitabil, în situaţia în care persoane care au suferit condamnări politice diferite urmează să beneficieze de despăgubiri în acelaşi cuantum. De asemenea, ordonanţa menţionată este neconstituţională, deoarece cuantumul despăgubirilor acordate de instanţă este influenţat de calitatea persoanei care a formulat acţiunea - persoana condamnată sau succesorii acesteia.Tribunalul Vrancea - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu sunt neconstituţionale, legiuitorul având dreptul să stabilească nivelul despăgubirilor acordate pentru condamnările politice.Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 629/91/2010, îşi exprimă opinia în sensul caracterului întemeiat al excepţiei, iar în Dosarul nr. 3.631/91/2009, instanţa judecătorească apreciază ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate formulată în raport de art. 115 alin. (4) din Constituţie şi ca întemeiată critica raportată la art. 115 alin. (1) şi (2), art. 1 alin. (4) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. Prin crearea unor situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care sunt în aceeaşi situaţie se încalcă şi principiul egalităţii în drepturi. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi, potrivit încheierilor de sesizare, acesta îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în realitate, autorii excepţiei critică doar dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din această ordonanţă de urgenţă, astfel că instanţa constituţională urmează să se pronunţe numai asupra acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins: – Art. I pct. 1: „Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».“; – Art. II: „Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 115 alin. (1), (2) şi (4) privind emiterea ordonanţelor şi condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă şi raţională, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 este motivată de urgenţa şi necesitatea reglementării „unor măsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despăgubirilor privind condamnările cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989“. Totodată, Curtea a observat că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluţionată cererea de către instanţele de judecată, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se consideră îndreptăţiţi la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcţie de momentul în care hotărârea pronunţată de instanţă privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu deţineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi. De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale criticate încalcă şi principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că se aplică inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, poate fi legală şi temeinică prin raportare la legislaţia aflată în vigoare la data pronunţării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci reprezintă un act normativ cu dispoziţii de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului. Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetăţenilor, consfinţit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie. Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“. În aceste condiţii, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Emilian Oancea în Dosarul nr. 3.794/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă, de Arghira Florea în Dosarul nr. 629/91/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă, Gheorghe Bunghez în Dosarul nr. 3.631/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă şi de Floarea Popescu şi Mariţica Chitroceanu în Dosarul nr. 2.503/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu