DECIZIE Nr.
761 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului
nr. 1/2000 privind organizarea si functionarea institutiilor de medicina legala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 30 iunie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Marinela Mincă - procuror
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr.
1/2000 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală,
excepţie ridicată de Ioan Macea în Dosarul nr. 1.504/117/2008 al Curţii de Apel
Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
personal şi asistat de avocatul Veronica Dinescu, cu împuternicire la dosar.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, apărătorul autorului susţine excepţia
astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă,
întrucât critica autorului priveşte probleme de interpretare şi aplicare a
legii. De asemenea, apreciază că modificarea textului criticat, solicitată de autorul
excepţiei, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.504/117/2008, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa
Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de
medicină legală.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Ioan Macea în cadrul unei acţiuni penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat îi încalcă acestuia
dreptul la un proces echitabil, întrucât instanţa, datorită faptului că avizele
Comisiei superioare medico-legale nu sunt motivate, a trecut la soluţionarea
laturii penale a cauzei cu probe ce nu pot fi verificate şi combătute. Arată că
respectiva comisie ar fi trebuit să avizeze motivat unul dintre cele două rapoarte
medico-legale existente în cauză şi să motiveze ştiinţific de ce nu şi-a
însuşit concluziile Comisiei de avizare şi control al actelor. Consideră că
instanţele de judecată au interpretat concluziile Comisiei superioare cu
uşurinţă, datorită faptului că nu au fost motivate.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie nu şi-a exprimat
opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiţie al părţilor. Arată
că autorul excepţiei nu formulează o reală critică de neconstituţionalitate, ci
semnalează o serie de probleme de interpretare şi aplicare a legii, astfel
încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr.
1/2000 este inadmisibilă.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional. Precizează că activitatea
Comisiei superioare medico-legale nu îmbracă o formă jurisdicţională, astfel
încât părţile îşi pot valorifica drepturile prin formularea de cereri în faţa
instanţelor judecătoreşti, solicitând administrarea oricăror probe în apărarea
lor şi exercitând căile de atac prevăzute de lege. Consideră că instituirea
obligaţiei motivării de către Comisia superioară a concluziilor asupra actelor
medico-legale ce nu pot fi avizate şi a propriilor concluzii ar constitui o
modificare a dispoziţiilor criticate, or, Curtea Constituţională nu se poate
substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja
instituite.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea şi
funcţionarea instituţiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005. Din motivarea autorului
reiese însă că acesta critică doar prevederile alin. (2) al art. 24 din
ordonanţă, astfel încât obiect al excepţiei îl constituie numai acest text,
având următorul conţinut: „In cazul în care concluziile actelor
medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomandă
refacerea totală sau parţială a lucrărilor la care se referă actele primite
pentru verificare şi avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii
proprii."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul nu formulează o veritabilă critică de
neconstituţionalitate, în realitate fiind nemulţumit de interpretarea şi
aplicarea legii de către instanţa de judecată. In mai multe rânduri, Curtea
Constituţională a statuat în jurisprudenţă că nu intră în competenţa sa
controlul interpretării legii de către instanţele judecătoreşti şi nici modul
de aplicare a legii, astfel încât, sub acest aspect, excepţia apare ca fiind
inadmisibilă.
In ceea ce priveşte propunerea autorului excepţiei de
completare a legii, prin adăugarea la textul criticat a obligativităţii
Comisiei de a motiva ştiinţific concluziile acesteia cu privire la actele
medico-legale ce nu pot fi avizate, precum şi propriile concluzii, constatăm
că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului". De asemenea, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din
Constituţie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului
român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât instanţa
de control constituţional nu se poate substitui acestuia pentru adăugarea unor
noi prevederi celor deja instituite. Prin urmare, şi sub acest aspect excepţia
urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 1/2000 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicină
legală, excepţie ridicată de Ioan Macea în Dosarul nr. 1.504/117/2008 al Curţii
de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma