DECIZIE   Nr. 749 din 24 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 7 alin. 2, 3 si 4 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 580 din 1 august 2008

Ioan Vida                                     - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Ninosu                               -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Ion Tiucă                                     - procuror

Mihaela Senia Costinescu          - maqistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Shell Gas România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.081/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 21 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 15.081/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Shell Gas România" - S.A. din Bucureşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul invocă art. 16 alin. (1), art. 21, 24 şi 53 din Constituţia României şi susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie posibilitatea executorului judecătoresc de a stabili în mod arbitrar cheltuielile de executare. Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă se creează un dezechilibru în raportul execuţional dintre creditor şi debitor. Astfel, imposibilitatea efectuării plăţii de către terţii contractanţi către debitor, prin înfiinţarea popririi, poate paraliza întreaga activitate economică a acestuia, favorizând concurenţa neloială.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate cu care a sesizat Curtea Constituţională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

-  Art. 3717 alin. 2, 3 şi 4: „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu.";

- Art. 454 alin.1: „Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 care consacră dreptul la apărare şi ale art. 53 referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 1.040 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4  decembrie 2007. Cu acel prilej, instanţa constituţională a reţinut că, prin intermediul art. 3711 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispoziţiile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.

De asemenea, prin Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5  iunie 2003, Curtea a statuat că „stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art. 3717 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instanţelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condiţiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferă toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi".

Cu privire la dispoziţiile art. 454 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, că „poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca finalitate tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. In considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului. Insă în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii. Aşa fiind, susţinerea autorului excepţiei, conform căreia textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 şi 24 din Constituţia republicată, este neîntemeiată".

Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor amintite sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Shell Gas România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.081/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu