DECIZIE   Nr. 740 din 26 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 si 4 din Legea arendarii nr. 16/1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 8 din 5 ianuarie 2007

Ioan Vida                               -  preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Tudorel Toader                     -  judecător

Ion Tiucă                               -  procuror

Maria Bratu                           -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin.  1  şi 4 din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TCE 3 BRAZI" - S.R.L. din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocatul Constantin Ştefan Şelaru şi Agenţia Domeniilor Statului, prin avocatul Cecilia Popa.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care Ie-a invocat în faţa instanţei de judecată.

Avocatul Agenţiei Domeniilor Statului solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă în raport cu critica de neconstitutionalitate care vizează încălcarea „principiului juridic al raţiunii încheierii contractelor", deoarece acest principiu nu se regăseşte în Legea fundamentală.

In ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 53 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, consideră că sunt neîntemeiate, întrucat cerinţa formei scrise a contractului de arendă şi înregistrarea acestuia la consiliul local sunt condiţii cerute cumulativ de legiuitor pentru valabilitatea contractului şi pentru opozabilitatea lui faţă de terţi. Este de principiu că încheierea unui contract cu încălcarea unei norme juridice imperative este sancţionată cu nulitatea absolută. De aceea, instituirea sancţiunii cu nulitate absolută a contractelor de arendă care nu sunt încheiate în formă scrisă şi nu sunt înregistrate în termen de 15 zile nu aduce atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, din contră, descurajează comportamentul contrar normelor care guvernează activitatea economică şi financiară şi se asigură mediul necesar desfăşurării acestora. In susţinere, depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătand că textul de lege criticat nu contravine principiului libertăţii contractuale, fiind expresia obligaţiei statului de a asigura libertatea contractuală.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 5 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) şi (4) din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TCE 3 BRAZI" -S.R.L. din Piatra-Neamţ într-un litigiu comercial avand ca obiect nulitatea unui act juridic şi evacuare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) lit. a) şi ale art. 53 alin. (1), întrucat îngrădesc libertatea contractuală prin „sancţiunea lipsirii de valabilitate a contractelor de arendare care nu sunt înregistrate la consiliul local" şi „prin impunerea voinţei legiuitorului voinţei părţilor contractante".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că prevederile de lege criticate nu încalcă normele constituţionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată. In acest sens arată că, prin derogare de la principiul consensualismului consacrat de Codul civil, legiuitorul a instituit pentru contractul de arendare două condiţii de valabilitate, şi anume, forma scrisă şi înregistrarea acestuia într-un registru special sub sancţiunea nulităţii absolute, tocmai în scopul asigurării unui climat de disciplină economică la care operatorii economici trebuie să se conformeze.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 6 alin. 1 şi 4 din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, prevederi ce au următorul conţinut: „Contractul de arendare se întocmeşte în scris, cate un exemplar pentru fiecare parte şi un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ţinut de secretarul consiliului local. [...]

Sunt valabile şi opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local, în condiţiile prezentei legi."

Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 135 alin. (1) lit. a) privind economia de piaţă şi ale art. 53 alin. (1) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Analizand criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

Potrivit textelor de lege atacate, „sunt valabile şi opozabile" numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate în termen de 15 zile de la încheiere la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate. Rezultă că, prin derogare de la principiul consensualismului actului juridic civil, legiuitorul a prevăzut forma scrisă şi înregistrarea actului, alături de condiţiile prevăzute de art. 948 din Codul civil, ca fiind condiţii de validitate ale contractului de arendare şi, ca atare, sancţiunea nerespectării acestor condiţii la încheierea contractului este nulitatea absolută. Includerea acestor condiţii de validitate la încheierea contractului de arendare determină natura juridică a acestuia ca fiind un contract solemn, şi nu unul consensual, voinţa părţilor contractante trebuind să se supună dispoziţiilor legale în acest sens.

Curtea reţine că, sub aspect economic şi al evidenţei bunurilor agricole supuse arendării, introducerea acestor condiţii de validitate contribuie la asigurarea unui climat de disciplină economică în domeniul exploatării terenurilor agricole.

Pe de altă parte, sancţionarea cu nulitate absolută a contractelor de arendare ce nu sunt încheiate în formă scrisă şi nu sunt înregistrate în termenul de 15 zile nu contravine textelor constituţionale invocate, fiind expresia obligaţiei statului de a asigura protecţia libertăţii comerţului şi de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Curtea reţine că nici criticile de neconstituţionalitate vizand încălcarea art. 53 alin. (1) din Constituţie privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt întemeiate, întrucat reglementarea nu priveşte niciuna dintre categoriile de drepturi şi libertăţi prevăzute de această dispoziţie constituţională.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 şi 4 din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TCE 3 BRAZI" - S.R.L. din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu