Decizia Nr.701 din 31.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) şi art. 6 din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a celor ale art. 969 şi art. 1073-1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Maria Axinia în Dosarul nr. 924/332/2010 al Judecătoriei Vânju Mare.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, apreciază că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci deduce neconstituţionalitatea textelor de lege criticate din modul de interpretare şi aplicare a acestora în cauza dedusă judecăţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 924/332/2010, Judecătoria Vânju Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) şi art. 6 din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a celor ale art. 969 şi art. 1073-1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Maria Axinia într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate creează o situaţie discriminatorie, permiţând instanţelor de judecată să pronunţe hotărâri în baza unor acte false.Judecătoria Vânju Mare consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, normele legale criticate fiind conforme cu dispoziţiile constituţionale invocate. Aşa fiind, arată că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 nu prevede ca instanţa să pronunţe o hotărâre judecătorească menită să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, ci că „instanţa poate pronunţa o astfel de hotărâre dacă sunt îndeplinite toate celelalte condiţii de validitate la încheierea unui asemenea antecontract (respectiv promisiunea de vânzare-cumpărare) cu privire la teren, dacă una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul în formă autentică, iar cealaltă parte şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale“.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) şi art. 6 din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi a celor ale art. 969 şi art. 1073-1077 din Codul civil. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că, în realitate, aspectele invocate nu reprezintă veritabile argumente de neconstituţionalitate, pretinsa contrarietate a reglementărilor criticate cu Legea fundamentală fiind dedusă din împrejurările concrete ale cauzei supuse judecăţii.În acest context, Curtea reţine că, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor de lege criticate, ceea ce intră în competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, eventualele erori ale acesteia putând fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) şi art. 6 din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a celor ale art. 969 şi art. 1073-1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Maria Axinia în Dosarul nr. 924/332/2010 al Judecătoriei Vânju Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora