DECIZIE Nr. 701 din 20 decembrie 2005
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 98 din 1 februarie 2006
loan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconstitu-ţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 pct. 2
din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi
regimul refugiaţilor în
România, excepţie ridicată de Lin Xiaoling în Dosarul nr.
2.910/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti -Secţia a Vlll-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.910/RF/2005, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi
regimul refugiaţilor
în România. Excepţia a fost ridicată
de Lin Xiaoling într-o cauză
având ca obiect plângerea împotriva refuzului acordării statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile „art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000" sunt contrare prevederilor art. 20
alin. (2) şi ale art. 22 alin.
(2) din Constituţie,
interpretate în raport cu dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului în materia protecţiei împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante.
In acest sens, se susţine că textul de lege criticat nu este „suficient de accesibil şi precis încât să înlăture orice
risc de arbitrariu" în ceea ce priveşte, pe de o parte, aprecierea cazurilor de acordare a unei forme de protecţie umanitară condiţionată şi, pe de altă
parte, interpretarea asupra naturii şi conţinutului
pedepselor şi tratamentelor
inumane ori degradante.
In ceea ce priveşte circumstanţele de fapt ale cauzei, petenta arată că cererea sa de
acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie umanitară condiţionată a fost respinsă de către ofiţerul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, care, datorită
caracterului neclar al textului de lege criticat, a făcut „o confuzie inacceptabilă, dar posibilă"
între principiile şi regulile
de soluţionare a cererii de
recunoaştere a statutului de
refugiat şi cele specifice
cererii de acordare a protecţiei
umanitare condiţionate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi
fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt suficient de
clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile în materie din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor
în România sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor
în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care
au următorul cuprins: „Art.
5. - Protecţia
umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să
sufere o vătămare a drepturilor sale constând
în: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane
ori degradante."
In motivarea excepţiei ridicate se invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 20
alin. (2), privind prioritatea, în caz de neconcordanţă faţă de legile
interne nefavorabile, a prevederilor din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, din pactele şi din celelalte tratate la care România este parte, ale art. 22
alin. (2), precum şi ale art.
3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele texte referindu-se la interzicerea
torturii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, statuând, de exemplu,
prin Decizia nr. 545 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 23
noiembrie 2005, că acestea nu
contravin prevederilor art. 22 din Constituţie şi nici celor
ale art. 3 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
interzicerea torturii.
Având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii,
nu se poate reţine nici
contrarietatea dintre textele de lege criticate şi normele constituţionale
ale art. 20 alin. (2).
Soluţia pronunţată prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza
acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă,
neintervenind elemente noi, de natură să modifice
jurisprudenţa Curţii.
In ceea ce priveşte susţinerile referitoare la situaţia de fapt, Curtea observă că aspectele
relevate ţin de corecta
interpretare şi aplicare a
normelor juridice de către
organele competente, aceste operaţiuni fiind supuse în cele din urmă controlului judecătoresc
al instanţelor de drept comun.
Pentru considerentele expuse mai
sus, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind regimul şi statutul refugiaţilor
în România, excepţie ridicată de Lin Xiaoling în Dosarul nr.
2.910/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
Vlll-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data
de 20 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă