DECIZIE   Nr. 7 din  4 februarie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 din Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 99 din  9 martie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 din Codul muncii si ale art. 23 din Contractul colectiv de munca incheiat intre Societatea Comerciala "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galati si Sindicatul Liber "Garena", exceptie ridicata de Raileanu Anton si Bacau Mihai in Dosarul nr. 11.141/1998 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor: contestatorii, Raileanu Anton si Bacau Mihai, precum si intimata, Societatea Comerciala "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galati, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera asupra cauzei.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicita, pe de o parte, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 131 din Codul muncii, iar pe de alta parte, respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 23 din Contractul colectiv de munca incheiat intre Societatea Comerciala "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galati si Sindicatul Liber "Garena".

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 septembrie 1998, pronuntata in Dosarul nr. 11.141/1998, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 din Codul muncii, ridicata de contestatorii Raileanu Anton si Bacau Mihai intr-o cauza care are ca obiect contestatia formulata impotriva instiintarii facute de Societatea Comerciala "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galati privind acordarea unui preaviz de 30 de zile la desfacerea contractului de munca in temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
    In motivarea exceptiei contestatorii nu indica prevederile constitutionale incalcate, ci doar sustin ca art. 131 din Codul muncii, care reglementeaza acordarea preavizului in cazul desfacerii contractului de munca pentru motivele prevazute la art. 130 alin. (1) lit. a) - f) din acelasi cod, este neconstitutional, deoarece nu prevede o cale de atac impotriva masurii de acordare a preavizului, nu arata termenul inauntrul caruia poate fi exercitata calea de atac si nici organul jurisdictional la care poate fi formulata o astfel de cerere.
    Pentru aceleasi motive contestatorii au sustinut si neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 23 din Contractul colectiv de munca incheiat intre Societatea Comerciala "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galati si Sindicatul Liber "Garena".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 23 din contractul colectiv de munca este inadmisibila, intrucat nu sunt intrunite conditiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "contractul colectiv de munca nefiind inclus in categoria legi sau ordonante in vigoare". In temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta a respins ca inadmisibila aceasta exceptie.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 131 din Codul muncii, instanta de judecata considera ca, desi autorii exceptiei nu au mentionat explicit, au vizat totusi raportarea acestor dispozitii la prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare si, indeosebi, ale art. 38 privind munca si protectia sociala a muncii.
    Textul de lege atacat nu contravine, in opinia instantei, acestor norme constitutionale, deoarece instiintarea privind acordarea preavizului nu echivaleaza cu masura desfacerii contractului de munca, ramanand la aprecierea angajatorului daca, la scurgerea perioadei de preaviz, dispune sau nu aceasta masura, care va putea fi atacata in temeiul art. 172 din Codul muncii.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere comunicat de presedintele Camerei Deputatilor se apreciaza ca exceptia este neintemeiata si ca dispozitiile legale atacate nu ingradesc accesul liber la justitie prevazut la art. 21 din Constitutie, iar "reglementari de natura celor reclamate de contestatori, atat cu privire la calea de atac, la termenul inauntrul caruia se promoveaza aceasta, precum si la instanta competenta sa solutioneze asemenea contestatii" sunt cuprinse in art. 172 si urmatoarele din Codul muncii, astfel cum a fost modificat.
    In punctul sau de vedere Guvernul considera exceptia nefondata, deoarece "instituirea unei proceduri prealabile, de instiintare a persoanei careia i se desface contractul de munca din initiativa unitatii pentru motive care exclud culpa persoanei in cauza, constituie o garantie a stabilitatii raporturilor de munca si o masura de protectie sociala a muncii ...". De asemenea, se arata ca "procedura preavizului, prealabila desfacerii contractului de munca, face parte integranta din normele referitoare la conditiile de validitate a dispozitiei de desfacere a contractului de munca, prevazute la art. 134 din Codul muncii, care confera celui in cauza dreptul de a lua la cunostinta de concediere si de motivele care au determinat-o, precum si dreptul de a ataca masura luata de unitate, daca o considera netemeinica sau nelegala, in termenul si la organul jurisdictional competent, prevazute la art. 136, 172 si 174 din Codul muncii ...".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, punctul de vedere comunicat de Guvern, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 23 din Contractul colectiv de munca incheiat intre Societatea Comerciala "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galati si Sindicatul Liber "Garena", Curtea constata ca Judecatoria Galati, in mod justificat, a respins ca inadmisibila aceasta exceptie, facand aplicarea dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 din Codul muncii cu care a fost legal sesizata.
    Art. 131 din Codul muncii are urmatorul cuprins:
    "(1) In cazurile de desfacere a contractului de munca pentru motivele prevazute in art. 130 alin. (1) lit. a) - f), unitatea va acorda persoanei al carei contract de munca a fost desfacut un preaviz de 15 zile lucratoare. In perioada preavizului, aceasta persoana este obligata sa continue activitatea potrivit programului de lucru.
    (2) In cazul in care unei persoane i se desface contractul de munca fara ca unitatea sa o incunostinteze din timp despre aceasta masura - neacordandu-i preavizul de 15 zile lucratoare -, aceasta persoana are dreptul sa primeasca, la desfacerea contractului de munca, o indemnizatie egala cu salariul tarifar de incadrare pe o jumatate de luna."
    Examinand constitutionalitatea, Curtea constata ca acest text legal nu prevede nici o restrictie pentru angajat, a carui singura obligatie este aceea de a-si continua activitatea potrivit clauzelor contractului, si nici o restrangere a exercitiului drepturilor sale garantate de Constitutie.
    De altfel, autorii exceptiei de neconstitutionalitate nu imputa dispozitiilor legale atacate incalcarea vreunei norme constitutionale, ci doar omisiunea reglementarii caii de atac, a termenului in care aceasta poate fi exercitata si a organelor jurisdictionale competente sa o solutioneze. Or, aceasta omisiune legislativa nu produce nici un fel de consecinte negative, deoarece alte dispozitii ale Codului muncii o completeaza in mod corespunzator.
    Astfel, din analiza art. 131 din Codul muncii rezulta ca, in practica, acordarea preavizului legal ori extins prin contractul colectiv de munca se poate face in doua feluri, si anume:
    a) Concomitent cu aducerea la cunostinta a dispozitiei ce cuprinde masura desfacerii contractului individual de munca si motivele acesteia.
    In acest caz, angajatul interesat poate contesta masura desfacerii contractului individual de munca in conditii reglementate corespunzator prin lege, se poate adresa justitiei fara nici o ingradire, isi poate face apararea in fata instantelor de judecata, poate exercita caile legale de atac impotriva hotararilor judecatoresti pe care le considera nelegale sau netemeinice. In cazul unui asemenea litigiu, poate contesta si eventuala neconformitate cu prevederile legale sau chiar cu cele ale contractului colectiv de munca a modului cum i s-a acordat preavizul.
    b) Printr-o instiintare prealabila, aducandu-i-se la cunostinta ca la o data ulterioara urmeaza sa se dispuna desfacerea contractului sau de munca pentru vreunul din motivele prevazute la art. 130 alin. (1) lit. a) - f) din Codul muncii.
    In acest caz, instiintarea nu reprezinta o masura de natura sa modifice conditiile de incheiere sau de executare a contractului individual de munca ori sa determine, in sine, incetarea raportului de munca si, prin urmare, nu poate da nastere unui litigiu de munca, in sensul definit la art. 172 alin. (3) din Codul muncii. Aceasta constatare demonstreaza inutilitatea reglementarii unor conditii distincte de atacare in justitie a instiintarii.
    Instiintarea angajatului despre intentia angajatorului de a-i desface contractul individual de munca nu constituie nici o ingradire in exercitarea dreptului la munca, a dreptului de alegere a profesiei si a locului de munca si a dreptului la protectia sociala a muncii. Examinarea, in cadrul solutionarii litigiului de munca izvorat din masura efectiva de desfacere a contractului de munca, a faptului daca masura dispusa este sau nu legala si temeinica constituie probleme de fapt si de drept a caror stabilire cade in competenta exclusiva a instantelor de judecata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 din Codul muncii, ridicata de Raileanu Anton si Bacau Mihai in Dosarul nr. 11.141/1998 al Judecatoriei Galati.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 februarie 1999.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman