DECIZIE Nr.
681 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 884 din 30 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea
Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în Dosarul nr.
4.132/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde Ioan Traian Berbecaru,
împuternicit de către autoarea excepţiei să depună la dosarul cauzei note
scrise în susţinerea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte
partea Casa de Ajutor Reciproc Speranţa Bucureşti, procedura de citare fiind
legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.132/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Excepţia
a fost ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor
Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat, în temeiul căruia
introducerea unei cereri de chemare în judecată nu întrerupe cursul
prescripţiei, dacă cererea a fost respinsă de instanţă, contravine
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) referitor la
accesul liber la justiţie şi în art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la
apărare.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
reprezintă prevederile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie
1958, potrivit cărora: „Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat
încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost
respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat
la ea."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul
liber la justiţie şi în art. 24 privind dreptul la apărare.
Analizând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Condiţionarea întreruperii cursului prescripţiei
dreptului material la acţiune al titularului dreptului subiectiv prescriptibil
de admiterea cererii de chemare în judecată, prin hotărâre judecătorească
definitivă sau irevocabilă, este justificată de finalitatea acestui demers, şi
anume de recunoaşterea pretenţiei deduse judecăţii, prin pronunţarea unei
hotărâri judecătoreşti de admitere a cererii.
Este lipsită de temei susţinerea potrivit căreia
condiţionarea întreruperii cursului prescripţiei dreptului de a obţine
valorificarea unui drept subiectiv pe cale silită de pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti definitive sau irevocabile de admitere a acţiunii este
echivalentă cu lipsirea titularului dreptului subiectiv prescriptibil de accesul
la justiţie şi de dreptul la apărare, atâta vreme cât instanţa de judecată a
examinat pretenţia dedusă judecăţii, pronunţând o soluţie de respingere.
Mai mult, Curtea reţine că soluţia exceptării de la
efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în
judecată a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunţarea la
acţiune este firească, dat
fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că starea de
fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia
curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.
De altfel, Curtea Constituţională a statuat, în
jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, că
instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi
produce efectele nu pot fi
considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiţie, dimpotrivă, prin
stabilirea lor se asigură un climat de ordine, indispensabil exercitării în
condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri
şi limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi securităţii
raporturilor juridice civile.
Cele statuate în decizia menţionată îşi
menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc
ale Salariaţilor Bucureşti în Dosarul nr. 4.132/299/2006 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie