DECIZIE Nr.
680 din 5 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6 si ale
art. 33 alin. (2) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 441 din 26 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 şi ale
art. 33 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mirfo Industries" - S.A. din
Târgu Jiu în Dosarul nr. 13.469/95/2007 al Tribunalului Gorj - Secţia
comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 13.469/95/2007, Tribunalul Gorj - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 şi ale art. 33 alin. (2) şi (4) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Mirfo Industries" - S.A. din Târgu Jiu în cauza ce are ca
obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 3 pct. 1 lit. a) şi
pct. 6 şi ale art. 33 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006 sunt
neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21,
art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie. Arată că prin instituirea unei
prezumţii de insolvenţă se creează o situaţie nefavorabilă debitorului în
raport cu creditorul. De asemenea, susţine că, în baza dispoziţiilor de lege
criticate, creditorul poate opta - chiar şi atunci când acesta îşi poate
recupera creanţa pe calea executării silite - între dispoziţiile legii speciale
privind executarea creanţelor bugetare şi procedura instituită de legea
insolvenţei.
Tribunalul Gorj - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece debitorii
împotriva cărora se aplică procedura insolvenţei se află într-o situaţie
diferită faţă de cei chemaţi în judecată în baza procedurii comune.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 şi ale art. 33 alin. (2) şi (4)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările
ulterioare, cu următorul conţinut:
- Art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6: „In înţelesul
prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. insolvenţă este acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori; [...]
6. prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea
procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva
patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de
zile;";
- Art. 33 alin. (2) şi
(4): „(2) In termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie
să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul
contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu
va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.[...]
(4) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul
este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan
de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau
de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea
masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în
termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2)."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4)
referitor la separaţia şi echilibrul puterilor, art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul la justiţie,
art. 44 alin. (1) privind garantarea proprietăţii private şi art. 45
referitoare la libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege
criticate, constatând netemeinicia criticilor formulate, prin Decizia nr. 1.138
din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
31 din 15 ianuarie 2008.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 3
pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumţie de insolvenţă pentru
comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la
scadenţă, însă instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa răsturnării probei
în sarcina debitorului, este justificată de necesitatea asigurării celerităţii
în desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru
desfăşurarea raporturilor de drept comercial, precum şi de nevoia de a se evita
obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţă, fapt ce ar fi
imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului
şi la datele privind disponibilităţile băneşti ale acestuia.
Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 alin.
(2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili
normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în
vederea reglementării unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită o
reprezintă şi starea de insolvenţă, cauzată de culpa debitorului constând în
neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum,
într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celerităţii specifice
soluţionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale
ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia,
în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în
acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în
vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Acest mod de reglementare este în deplin acord cu
principiul constituţional al egalităţii în drepturi, care, după cum s-a statuat
în numeroase rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, presupune
instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul
urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune
soluţii juridice diferite pentru situaţii diferite.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006, Curtea a reţinut
că acestea au în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai
solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenţa stării
de insolvenţă, iar contestaţia i-a fost respinsă. In legătură cu aceasta,
Curtea a constatat că garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în
mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel,
garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii
drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale
debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca
justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai
acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea si în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6 şi ale art. 33 alin. (2) şi (4) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Mirfo Industries" - S.A. din Târgu Jiu în Dosarul nr.
13.469/95/2007 al Tribunalului Gorj - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean