Decizia Nr.667 din 12.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 3 din 05 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea, în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77¹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Volksbank România“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.516/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 304D/2014.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 12 noiembrie 2014, dată la care este pronunţată prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 14 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 22.516/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77¹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Volksbank România“ - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei încheieri pronunţate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, prin care s-a dispus respingerea cererii de intabulare a actului de adjudecare emis de executorul judecătoresc pentru imobilul aflat în proprietatea Societăţii Comerciale „Volksbank România“ - S.A.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 44 din Constituţie instituie o garantare expresă şi fără echivoc a dreptului de proprietate. Or, prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece dreptul de proprietate este încălcat în mod flagrant de către registratorii de carte funciară prin soluţia de respingere a intabulării dreptului de proprietate. Totodată, consideră că se realizează şi o inegalitate „între cetăţenii români“, întrucât, deşi au dobândit în mod legal un drept de proprietate, identic din punctul de vedere al conţinutului juridic, unii nu pot beneficia şi nu pot utiliza, în niciun fel, acest drept de proprietate. Astfel, prin neintabularea dreptului de proprietate, se creează o situaţie juridică nereală, prejudiciatoare, discriminatorie, o inegalitate juridică în privinţa drepturilor de proprietate dobândite în mod legal de diverse persoane fizice sau juridice române.5. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât dreptului de care cetăţeanul se bucură pe teritoriul unui stat, în speţă România, îi incumbă obligaţia corelativă de a achita taxele şi impozitele datorate statului, care conferă la rândul său cetăţenilor săi drepturile de care aceştia se bucură pe teritoriul său. Aşadar, cetăţenii nu se pot bucura de drepturile conferite de statul ai căror cetăţeni sunt, în afara unui cadru legal, fiscal etc. Mai mult, chiar art. 15 alin. (1) din Constituţie statuează principiul potrivit căruia „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea“.6. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 77¹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Din analiza dosarului cauzei, Curtea observă că, în realitate, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică doar dispoziţiile art. 77¹ alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispoziţii care au următorul cuprins: „Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului“.10. În susţinerea excepţiei sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, art. 15 alin. (1) care statuează că „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea“, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea dreptului de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii.11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 77¹ alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale în măsura în care legea îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.12. În acest context, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional îi sunt opozabile din momentul pronunţării lor, iar nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003). Ca atare, întrucât situaţia din prezenta cauză este similară celei reţinute în Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.13. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77¹ alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Volksbank România“ - S.A. în Dosarul nr. 22.516/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 12 noiembrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu