Decizia Nr.666 din 12.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 81 din 30 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Simina Popescu	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Bozgan în Dosarul nr. 726/108/2014 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 196D/2014 al Curţii Constituţionale.2. Dezbaterile au aut loc în şedinţa din 7 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, şi au fost consemnate în Încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 9 octombrie 2014, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării la data de 15 octombrie 2014 şi, ulterior, la 11 noiembrie 2014. La această dată, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării la data de 12 noiembrie 2014, când a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 11 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 726/108/2014, Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.4. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Bozgan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece termenul de 15 zile în care contravenientul trebuie să se prezinte la sediul poliţiei rutiere pentru a preda permisul de conducere se calculează de la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa judecătorească a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Or, „până în momentul comunicării, hotărârea judecătorească nu poate fi cunoscută de părţi, mai ales în situaţia în care hotărârea este modificată cu prilejul soluţionării apelului“. A pretinde unui contravenient să se prezinte în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii pentru a preda permisul de conducere, în condiţiile în care hotărârea a fost modificată în calea de atac a apelului, iar acesta nu cunoaşte hotărârea, cât timp aceasta nu i-a fost comunicată, este în contradicţie cu principiile statului de drept în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt garantate.6. Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Reţine că autorul excepţiei pune, mai degrabă, în discuţie modul de interpretare şi aplicare a legii şi nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate.În plus, precizează că, în cadrul procesului civil, părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „În termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru a preda permisul de conducere.“12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cauza de faţă, autorul excepţiei formulează critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin prisma încălcării normelor constituţionale privind statul de drept, având în vedere că termenul de 15 zile stabilit pentru predarea permisului de conducere curge de la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi nu de cel al comunicării hotărârii.14. Sub acest aspect, Curtea precizează că garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor nu poate fi privită fără a ţine cont de legătura indisolubilă pe care acestea o au cu obligaţiile prevăzute de Constituţie şi legi, astfel cum rezultă din art. 15 din Constituţie şi Preambulul Pactului cu privire la drepturile şi obligaţiile civile care stabileşte că „individul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute“.15. Curtea reţine că obligaţia de predare a permisului de conducere în termen de 15 zile de pronunţarea hotărârii prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei reprezintă opţiunea legiuitorului, în scopul reducerii pericolului social rezultat din săvârşirea unei contravenţii constatate prin hotărâre judecătorească definitivă. O asemenea opţiune este justificată obiectiv şi proporţional în raport de exigenţa executării cu celeritate a sancţiunii contravenţionale aplicate pentru încălcarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice, reguli menite să asigurare desfăşurarea în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului.16. Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 118 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta, iar plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.17. De asemenea, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel.“ Astfel, art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte că: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Apelul suspendă executarea hotărârii.“18. În aceste condiţii, Curtea reţine că, în cazul exercitării căii de atac prevăzute de lege, termenul de 15 zile instituit prin normele supuse controlului de constituţionalitate curge de la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea apelului.19. Astfel, cunoaşterea momentului şi a soluţiei definitive pronunţate de instanţa judecătorească cu privire la plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, fapt de care depinde îndeplinirea obligaţiei legale de predare a permisului de conducere, ţine de diligenţa părţii implicate într-un asemenea proces, de vreme ce prevederile art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilesc că, în cadrul procesului civil, părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.20. Faţă de cele de mai sus, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind trăsăturile statului român în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate.21. De altfel, acceptarea criticilor formulate în prezenta cauză, în sensul ca termenul de predare a permisului de conducere să înceapă să curgă de la momentul comunicării hotărârii judecătoreşti, şi nu de la pronunţarea acesteia, ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Bozgan în Dosarul nr. 726/108/2014 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 12 noiembrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina PopescuOPINIE SEPARATĂ În dezacord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 666 din 12 noiembrie 2014, adoptată cu majoritate de voturi, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice trebuia admisă pentru argumentele expuse în continuare:Dispoziţiile art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc termenul de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în care contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru a preda permisul de conducere.Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, care consacră principiul statului de drept în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate.Apreciem că acest principiu fundamental ar rămâne o simplă teorie în absenţa unor garanţii de natură să asigure cetăţeanului un echilibru în privinţa exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor legale, astfel încât să permită acestuia reala încadrare în coordonatele dreptului. Dispoziţiile constituţionale nu au caracter declarativ, ci constituie norme fundamentale obligatorii pentru legiuitor, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare în materia drepturilor şi obligaţiilor, inclusiv în domeniul contravenţiilor la circulaţia pe drumurile publice.Fără a imputa textului de lege criticat o eventuală lipsă de precizie ori claritate în privinţa stabilirii termenului de 15 zile care curge de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, considerăm că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate apare ca excesivă, condiţionând îndeplinirea unei obligaţii legale - predarea permisului de conducere de un moment procesual, cel al pronunţării hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din normele care guvernează desfăşurarea procesului în materie contravenţională, prezenţa părţilor la judecată nu este obligatorie.Astfel, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice „prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel“, iar art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte că „Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz.“ În aceste condiţii, observăm că art. 223 din Codul de procedură civilă instituie posibilitatea judecării cauzei în lipsa părţii legal citate.Ca atare, stabilirea obligaţiei de predare a permisului în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei este, în planul aplicării sale efective, generatoare de incertitudini care se pot constitui în obstacole în calea executării în termen, de contravenient, a obligaţiei de predare a permisului de conducere.În acelaşi timp, dispoziţiile art. 427 din Codul de procedură civilă stabilesc că hotărârea judecătorească se comunică din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, iar comunicarea se face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii.Astfel, pentru a evita arbitrariul în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului de către serviciul poliţiei rutiere, contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv şi în ansamblul său hotărârea judecătorească definitivă prin care sa respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, exigenţă pe care textul de lege criticat nu o îndeplineşte.Raţiunea îndeplinirii procedurii de comunicare a hotărârii este aceea de a se asigura părţii care a lipsit de la judecată şi/sau de la pronunţare posibilitatea sa de a lua cunoştinţă în mod direct de soluţia adoptată de instanţa judecătorească şi de întreg cuprinsul hotărârii judecătoreşti pentru a-şi putea exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile legale subsecvente. Numai în acest mod s-ar realiza un just echilibru între interesele contrarii din cadrul procedurii contravenţionale, fără a se aduce atingere scopului vizat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, de asigurare a desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice.În aceste condiţii, considerăm că prevederile art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum sunt redactate, creează, fără o motivare obiectivă sau rezonabilă, un impediment în executarea unei obligaţii prevăzute de lege şi prin aceasta contravin principiului fundamental al statului de drept, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt garantate.Judecător,Prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru