Decizia Nr.660 din 24.10.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Hoffman GmbH Qualitätswerkzeuge din München, Germania, în Dosarul nr. 25.502/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.185D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, doamna Andreea Cosmina Stănescu, consilier juridic şi consilier de proprietate industrială, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele expuse pe larg în motivarea scrisă aflată la dosar. Depune un set de înscrisuri, precum şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 2 din 30 ianuarie 2017 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, prin Decizia nr. 2 din 30 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată poate fi asigurată şi prin consilierul juridic angajat al uneia dintre formele de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială, în măsura în care consilierul juridic are şi calitatea de consilier în proprietate industrială. Totodată, precizează că cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 246 din 25 aprilie 2017 sunt incidente şi în cauza de faţă.5. Solicitând cuvântul în replică, reprezentatul autoarei excepţiei arată că, deşi prin decizia menţionată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a clarificat problema reprezentării persoanelor juridice, rămâne nesoluţionată cea a reprezentării persoanelor fizice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 21 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 25.502/3/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Hoffman GmbH Qualitätswerkzeuge din München, Germania, într-un litigiu de proprietate intelectuală având ca obiect soluţionarea contestaţiei introduse împotriva hotărârii pronunţate de Comisia de contestaţii din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, prin care s-a respins cererea de înregistrare a unei mărci.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, persoană juridică cu sediul în străinătate, arată că nu poate formula prin consilierul juridic propriu cereri sau apărări în faţa instanţelor judecătoreşti din România, întrucât se prezumă că acesta nu cunoaşte legislaţia şi limba română. Obligaţia persoanei juridice cu sediul în străinătate de a angaja un avocat pentru procedurile în faţa instanţelor judecătoreşti din România, în condiţiile în care are deja un mandatar specializat în proprietate industrială, care o reprezintă în instanţă prin consilierul juridic, constituie o sarcină disproporţionată, de natură a o descuraja să apeleze la serviciul justiţiei, dreptul la un apărător ales neputând fi transformat într-o obligaţie ori într-o condiţie de admisibilitate a apărării formulate pe fond sau într-o cale de atac. Susţine că, în cazul persoanelor juridice, nu pot fi identificate nici măcar remediile consacrate de legiuitor în cazul persoanelor fizice prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, rezultând astfel că, în cazul persoanelor juridice, cheltuielile obligatorii de angajare a unui avocat se constituie într-o sarcină disproporţionată care poate afecta activitatea acestor entităţi. Obligaţia impusă persoanelor juridice străine de a formula cereri şi apărări doar prin avocat este de natură a împiedica exercitarea dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului de apărare, căci exclude posibilitatea întocmirii unor astfel de acte de procedură prin alte categorii de profesionişti în domeniul juridic. Mai arată că legea specială, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, stabileşte, prin art. 28 alin. (2), că reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti a solicitanţilor, a titularilor sau a persoanelor interesate de către consilierii în proprietate industrială este condiţionată de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic, iar art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti a solicitanţilor, a titularilor sau a persoanelor interesate de către consilierii în proprietate industrială este condiţionată de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic. Consideră că sunt neconstituţionale prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, pronunţată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin care a statuat că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică şi nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că soluţia legislativă criticată este determinată de un scop legitim - necesitatea asigurării unei reprezentări calificate în instanţă şi combaterea avocaturii clandestine - iar ingerinţa asupra dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare este proporţională cu scopul urmărit, acestea nefiind atinse în însăşi substanţa lor.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând în esenţă că, în opinia sa, prevederile de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere normelor constituţionale privitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la apărare, ci au ca raţiune impunerea unei rigori şi discipline procesuale şi asigurarea, în considerarea complexităţii activităţii persoanelor juridice, a unei reprezentări juridice convenţionale adecvate a acestor subiecte de drept.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, actele depuse la dosar, susţinerile reprezentatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Din motivarea scrisă a excepţiei rezultă însă că obiect al acesteia îl reprezintă prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitoare la examinarea sesizării formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul de a şti dacă acestea permit reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată printr-un mandatar persoană juridică, inclusiv formularea cererii introductive de instanţă printr-o astfel de persoană juridică, respectiv prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016. Textul de lege criticat are următoarea redactare: „Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii." În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin decizia menţionată, că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil şi art. 24 care garantează dreptul la apărare. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-un litigiu în materia proprietăţii industriale în cadrul căruia s-a pus în discuţie problema reprezentării convenţionale a persoanei juridice care este autoare a prezentei excepţii de neconstituţionalitate printrun consilier de proprietate industrială, ca profesionist care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.019 din 21 decembrie 2006. Autoarea excepţiei susţine că, pentru situaţia particulară a reprezentării persoanelor juridice prin consilier de proprietate intelectuală, prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, în sensul că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică şi nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la apărare al persoanelor juridice. 16. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 246 din 15 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, a constatat constituţionalitatea prevederilor din Codul de procedură civilă criticate şi în cauza de faţă, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, respectiv art. 21, care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi art. 24, care garantează dreptul la apărare şi, în concordanţă cu cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, întărind argumentele pe care aceasta din urmă le-a avut în vedere atunci când s-a pronunţat asupra interpretării prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă în sensul că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică şi nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.17. Curtea Constituţională a reţinut, prin decizia mai sus menţionată (paragraful 18), că textul de lege criticat are în vedere ipoteza reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată, indiferent de etapa procesuală, în primă instanţă sau în soluţionarea unei căi de atac, aceasta realizându-se numai prin consilier juridic sau avocat. Ca regulă generală, persoanelor fizice sau juridice care au calitatea de părţi într-un proces legea le recunoaşte posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale şi de a îndeplini actele procedurale fie în mod direct, personal, fie mediat, prin intermediul unui reprezentant. Curtea a observat (paragrafele 18 şi 19) că art. 209 din Codul civil stabileşte regula potrivit căreia persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare. Alături de această reprezentare legală, persoanele juridice pot beneficia şi de o reprezentare convenţională, care, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se poate realiza în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat. Curtea a considerat că limitarea posibilităţii reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor doar la avocat sau consilier juridic nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie, de vreme ce reprezentarea convenţională este o simplă facultate, persoanele juridice păstrându-şi permanent posibilitatea de a sta în justiţie prin reprezentantul legal. Prin urmare, în măsura în care nu pot îndeplini exigenţele impuse de prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, persoanele juridice au posibilitatea de a introduce acţiuni şi de a formula cereri, a ridica excepţii şi a propune probe, precum şi de a efectua orice alt act procesual prin reprezentantul legal, astfel că nu se pune problema încălcării dreptului de acces liber la justiţie sau a dreptului la apărare.18. Curtea Constituţională a reţinut de asemenea (paragraful 20) că atât timp cât legea oferă posibilitatea reprezentării într-o manieră profesionalizată, fie prin intermediul unui avocat ales, cu care a încheiat un contract de reprezentare judiciară, fie prin consilierul juridic propriu, angajat cu contract de muncă, nici nu îşi găseşte raţiunea eventuala reprezentare convenţională printr-o altă persoană juridică. 19. În acest context (paragraful 21) Curtea Constituţională a apreciat interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 pronunţată pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, concluzia acesteia constituindu-se într-un argument suplimentar în sprijinul conformităţii dispoziţiilor criticate din Codul de procedură civilă. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că, dacă s-ar agrea ideea ca o persoană juridică să fie reprezentată de o altă persoană juridică, s-ar ajunge la concluzia de neacceptat că reprezentarea în sine ar putea constitui obiect de activitate al mandatarului, or, activitatea de reprezentare convenţională în faţa instanţelor de judecată este o activitate necomercială, rezervată prin lege avocaţilor şi consilierilor juridici, astfel cum rezultă şi din Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, prin care s-a statuat că nu este permisă înfiinţarea societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică. 20. Cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia citată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.21. Curtea reţine totodată că, în procesul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în cursul soluţionării căruia a fost ridicată prezenta excepţie, a fost adresată şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o întrebare prealabilă prin care s-a solicitat, în esenţă, să se clarifice dacă reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată în litigiile din domeniul proprietăţii industriale poate fi asigurată şi printr-un avocat care nu este angajat direct de către acea persoană juridică sau printrun alt consilier juridic decât cel al persoanei juridice, în condiţiile în care, potrivit art. 28 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000, reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti a solicitanţilor, a titularilor sau a persoanelor interesate de către consilierii în proprietate industrială este condiţionată de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic. Prin Decizia nr. 2 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 2 martie 2017, instanţa supremă a statuat, în spiritul prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi menţinând condiţionalitatea instituită prin acestea referitoare la calitatea de consilier juridic sau avocat, că reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată poate fi asigurată şi prin consilierul juridic angajat al uneia dintre formele de exercitare a profesiei de consilier în proprietate industrială, în măsura în care consilierul juridic are şi calitatea de consilier în proprietate industrială. 22. În ce priveşte problema reprezentării persoanelor fizice, antamată în şedinţa publică de reprezentantul autoarei excepţiei, Curtea constată că, în considerarea calităţii de persoană juridică a acesteia, o asemenea solicitare este lipsită de interes. De aceea, nu poate fi analizată în cauza de faţă, întrucât existenţa unui interes direct în formularea unei cereri este o condiţie de admisibilitate primordială şi general aplicabilă.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Hoffman GmbH Qualitätswerkzeuge din München, Germania, în Dosarul nr. 25.502/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu