Decizia Nr.632 din 12.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139¹ din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Daniel George Cinca în Dosarul nr. 8.430/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Gheorghe Groza şi, pentru partea Societatea Comercială „Def Co Exim“ - S.R.L. din Bucureşti, domnul avocat Angelo Adrian Miu, ambii din cadrul Baroului Bucureşti, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Gheorghe Groza, care pune concluzii de admitere a excepţiei reiterând motivele invocate în sesizare.Domnul avocat Angelo Adrian Miu, în calitate de apărător al părţii Societatea Comercială „Def Co Exim“ - S.R.L. din Bucureşti, solicită admiterea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.430/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139¹ din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Daniel George Cinca în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei acţiuni penale referitoare la infracţiuni privind dreptul de autor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece dau în mod excesiv mandatarului dreptul să acţioneze în numele şi pe seama mandantului, fără ca acesta să fie încunoştinţat despre acţiunile întreprinse sau să aibă în mod real vreo putere de decizie asupra acestor acţiuni.Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Mandatul este un contract ce rezultă din acordul de voinţă al părţilor şi, printre altele, are ca efect obligaţia mandatarului de a executa mandatul, precum şi de a da socoteală mandantului despre îndeplinirea mandatului. De altfel, mandantul este oricând îndreptăţit să retragă mandatarului această împuternicire.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocaţilor prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 139¹ din Legea nr. 8/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, aşa cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 115 din Legea nr. 285/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, care au următorul conţinut:– Art. 139¹: „(1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile şi actele juridice, pe toată durata şi în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială.
(2) Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi pentru retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situaţie de încălcare a drepturilor sale.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de împrejurarea că mandatarul este suveran în ce priveşte exercitarea drepturilor mandantului, putând ca, în numele şi pe seama lui, să îl reprezinte pe titularul dreptului de autor în toate procedurile, negocierile şi actele juridice, inclusiv în ceea ce priveşte declanşarea procesului penal ori retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor. Deşi este terţ faţă de această reprezentare, autorul excepţiei consideră că textul este neconstituţional, întrucât mandatarul poate acţiona cu rea-credinţă. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile art. 139¹ din Legea nr. 8/1996 nu afectează în niciun fel liberul acces la justiţie, atât mandantul, cât şi partea adversă putând să se adreseze în mod nestingherit unui judecător ori de câte ori urmăresc prezervarea unor drepturi, libertăţi ori interese legitime. Nici dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt afectate, deoarece prevederile contestate nu conţin norme contrare celor referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În sfârşit, Curtea subliniază faptul că acest tip de reprezentare nu conferă mandatarului dreptul de a depăşi limitele mandatului indiferent că este special ori general. Mandatarul este dator să dea socoteală despre îndeplinirea mandatului, inclusiv în ceea ce priveşte vreun eventual terţ păgubit. De aceea, mandatul este în principiu revocabil, mandantul putând oricând să pună capăt acestei reprezentări. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139¹ din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Daniel George Cinca în Dosarul nr. 8.430/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru