DECIZIE   Nr. 63*) din 20 iunie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 6 din 15 ianuarie 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 119 din 21 noiembrie 1995, publicata la pag. 7.

    Victor Dan Zlatescu  - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Antonie Iorgovan     - judecator
    Doina Suliman        - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat fara citarea partilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, examinand exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, invocata de reclamantul Petrescu Marius in Dosarul nr. 1.714/4994 al Judecatoriei Lugoj, constata urmatoarele:
    Judecatoria Lugoj, prin Incheierea din 17 mai 1995, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 218/1960, astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 712/1966, invocata de Petrescu Marius.
    In esenta, se invoca faptul ca decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966 sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat vin in contradictie cu prevederile acesteia.
    Judecatoria Lugoj, exprimandu-si opinia potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera exceptia neintemeiata, deoarece art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparatiile pentru bunurile preluate de stat in mod abuziv se vor reglementa printr-o lege speciala iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileste ca repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din anul 1991 se reglementeaza prin lege.

                 CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza, dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine:
    Chiar daca dispozitiile legale atacate sunt anterioare Constitutiei din anul 1991, Curtea constata ca este competenta sa se pronunte asupra exceptiei invocate. In acest sens s-a statuat si prin deciziile sale nr. 3/1993, nr. 5/1993 si nr. 5/1995.
    Prin art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960 s-a stabilit ca "Dreptul la orice actiuni avand ca obiect restituirea, in natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, inainte de data publicarii decretului de fata, in posesiunea statului, in aceea a unei organizatii cooperatiste sau a oricarei alte organizatii obstesti, fie fara nici un titlu, fie in cadrul procedurii prevazute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin 2 ani socotiti de la data cand a avut loc intrarea in posesiune". In acelasi termen se prescrie si dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor obtinut in urma exercitarii vreunuia dintre drepturile la actiune la care se refera alin. 1 (art. III alin. 2). In sfarsit, prin art. III alin. 3 s-a stabilit ca dispozitiile art. 13-17 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile acestei prescriptii.
    Prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit ca bunurile ce se incadreaza in prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 si se afla in posesia unei organizatii socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrarii lor in posesia statului sau a oricarei organizatii socialiste. Se prevede, de asemenea, ca bunurile avute in vedere de text, care la data publicarii decretului se aflau in posesia unei organizatii cooperatiste sau a unei alte organizatii obstesti, vor ramane in folosinta acestora, urmand ca, pentru viitor, sa li se aplice dispozitiile legale care reglementeaza transmiterea bunurilor statului in folosinta unor asemenea organizatii.
    Dupa cum se poate observa, suntem in prezenta unui drept de proprietate constituit potrivit unor acte normative anterioare Constitutiei. Se solicita ca aceste acte sa fie declarate neconstitutionale.
    Solicitarea reclamantului de a constata neconstitutionalitatea actelor normative in raport cu Constitutia din anul 1952 si cu Constitutia din anul 1965, exprimata in cererea introductiva de catre instanta, nu poate fi primita, deoarece o lege poate fi apreciata, inclusiv in ce priveste posibilitatea controlului constitutionalitatii sale, numai in functie de regimul constitutional sub imperiul caruia a fost adoptata.
    In ce priveste constatarea neconstitutionalitatii si deci a abrogarii decretelor atacate in temeiul art. 150 alin. (1) al Constitutiei din anul 1991, trebuie distins, pe de o parte, intre constituirea dreptului si efectele sale sub imperiul actelor normative anterioare si care sunt atacate si efectele dreptului constituit anterior, care se produc in continuare sub regimul Constitutiei din anul 1991, pe de alta parte.
    Legea posterioara, deci Constitutia din anul 1991, nu poate stinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea sa fie aplicata retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din. Constitutie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau il poate inlocui cu un alt drept care astfel se naste, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului afectat de legea anterioara. Dar fara retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea in care legea anterioara a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al statului, constituit pe baza decretelor atacate, reprezinta o situatie juridica in curs, deoarece in acest caz nu mai suntem in domeniul neretroactivitatii, ci in acela al aplicarii imediate a legii noi, astfel incat dreptului de proprietate constituit anterior Constitutiei ii sunt aplicabile prevederile regimului constitutional actual.
    Prin exceptia invocata se urmareste repararea, in natura, a daunelor suferite prin aplicarea actelor normative atacate. Dar art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparatiile pentru bunurile preluate de stat in mod abuziv se vor reglementa printr-o lege speciala, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileste ca repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din anul 1991 se reglementeaza prin lege. Recunoscand, implicit, ca prin unele acte normative anterioare Constitutiei din anul 1991 anumite persoane au suferit daune, Parlamentul si-a exprimat in mod neechivoc vointa politica de a elabora o lege care sa repare aceste daune, tocmai pentru ca, datorita principiului neretroactivitatii legilor, o alta solutie nu este posibila. Deci repararea unor asemenea daune este rezervata legii si nici un organ de jurisdictie nu poate, fara incalcarea acestor prevederi si a principiului separatiei puterilor in stat, sa se substituie legiuitorului in solutionarea problemei respective. Asa fiind, in situatia in care ar fi sesizata cu ilegalitati si abuzuri, cu incalcari ale ordinii constitutionale savarsite inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991, Curtea nu este competenta sa le rezolve. Daca ar face un asemenea lucru, Curtea Constitutionala insasi ar incalca Constitutia si principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuziva de competenta, ceea ce este evident in afara ideii de justitie constitutionala. Clarificarea si rezolvarea unor asemenea situatii revin numai autoritatilor publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constitutie, justitia se infaptuieste in numele legii, deci prin aplicarea ei, nu prin ignorarea unor dispozitii legale.
    Pe baza acestor considerente, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995, solutie ramasa definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 36 din 28 martie 1995. Aceste considerente se gasesc si in alte decizii ale Curtii, precum nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 si nr. 27/1993. Chiar daca ele se refera la alte acte normative anterioare Constitutiei, cum ar fi Decretul nr. 92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, motivele care au stat la baza lor sunt deplin valabile si in cauza de fata si deci nu se justifica indepartarea Curtii de la practica sa.
    Curtea Constitutionala este chemata sa se pronunte numai asupra exceptiei de neconstitutionalitate si nu are caderea de a verifica la speta daca actele normative invocate sunt sau nu incidente in cauza respectiva.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

                          CURTEA
                          In numele legii
                          DECIDE:
    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, invocata de Petrescu Marius in Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecatoriei Lugoj.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 20 iunie 1995.

                   PRESEDINTE,
            prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu

                             Magistrat-asistent,
                             Doina Suliman