DECIZIE   Nr. 625 din 27 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 518 din 9 iulie 2008

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu          -judecător

Aspazia Cojocaru              -judecător

Acsinte Gaspar                 -judecător

Ion Predescu                     -judecător

Puskas Valentin Zoltan     -judecător

Tudorel Toader                  -judecător

Augustin Zegrean              -judecător

Marinela Mincă                  - procuror

Marieta Safta                     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie invocată de Uniunea Naţională a Barourilor din România în Dosarul nr. 798/288/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 304 D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Alin Ioniţă  în Dosarul nr. 4.084/90/2007 al Tribunalului Vâlcea - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 347 D/2008 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, excepţie invocată de Mihai Gangă în Dosarul nr. 630/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 957 D/2008 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Claudia Serban Cernat în Dosarul nr. 1.332/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 303 D/2008, nr. 304 D/2008, nr. 347 D/2008 şi nr. 957 D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarelor nr. 304 D/2008, nr. 347 D/2008 şi nr. 957 D/2008 la Dosarul nr. 303 D/2008, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 11 februarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 798/288/2006 şi nr. 4.084/90/2007 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia penală, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie invocată de Uniunea Naţională a Barourilor din România, respectiv de Alin Ioniţă.

Prin Incheierea din 14 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 630/117/2007, Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie invocată de Mihai Gangă.

Prin Incheierea din 17 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.332/64/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie invocată de Claudia Şerban Cernat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional deoarece sintagma „lege specială" încalcă prevederile art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că nu rezultă la ce lege face trimitere textul criticat, câtă vreme Parlamentul nu adoptă „nicio lege specială cu referire la exercitarea fără drept a profesiei", precum şi faptul că este absolut necesar ca instanţa de contencios constituţional să pronunţe o decizie care „să clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi Constituţie". De asemenea, se arată că „art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, pentru că legea avocaturii este o lege organică, nu specială".

Tribunalul Vâlcea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Cluj - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că „incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi într-o normă cadru şi apoi în alte legi speciale, raportat la specificul acestor profesii ori activităţi, reprezintă atributul exclusiv al Parlamentului ca putere legiuitoare".

Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori consideră că excepţia de neconstituţionalitate „pare a fi întemeiată şi necesită controlul instanţei de contencios constituţional".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu aduc nicio atingere normelor constituţionale invocate. Arată că „reglementarea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii în art. 281 din Codul penal constituie incriminarea cadru la care se poate face trimitere prin legi speciale. Incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi într-o normă cadru şi apoi în alte legi speciale, raportat la specificul acestei profesii ori activităţi, reprezintă atributul exclusiv al Parlamentului ca putere legiuitoare".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 281 din Codul penal, potrivit cărora „Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă".

In opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare" şi ale art. 115 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 281 din Codul penal, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 49 din 13 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, şi Decizia nr. 317 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate, pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie invocată de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi, respectiv, de Alin Ioniţă în dosarele nr. 798/288/2006 şi nr. 4.084/90/2007 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia penală, de Mihai Gangă în Dosarul nr. 630/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secţia penală şi de Claudia Şerban Cernat în Dosarul nr. 1.332/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta