DECIZIE Nr.
617 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 390 din 14 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie invocată de Societatea Comercială Isab
Trade - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 375/45/2009 al Curţii de Apel
Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată
este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din data de 12 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 375/45/2009, Curtea de Apel Iaşi -
Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie invocată
de Societatea Comercială „Isab Trade" - S.R.L. din laşi într-o
cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că dispoziţiile criticate creează o
excepţie de la regula potrivit căreia acţiunea judiciară în
contencios administrativ este îndreptată împotriva actului administrativ
prin care persoana interesată a fost vătămată într-un drept
sau interes legitim, astfel încât, în materie fiscală, acţiunea
judiciară este îndreptată împotriva deciziei prin care autoritatea
publică emitentă a actului administrativ a soluţionat
contestaţia formulată de persoana interesată în faza procedurii
administrative prealabile. In consecinţă, instanţa de
judecată se află în imposibilitatea de a verifica legalitatea actului
administrativ fiscal până la momentul soluţionării
contestaţiei de către autoritatea emitentă.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază
că normele criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate şi, prin urmare, excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 218 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31
iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
„(2) Deciziile emise în soluţionarea
contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către
persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei
potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios
administrativ competentă, în condiţiile legii".
Textul constituţional invocat în susţinerea
excepţiei este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16
noiembrie 2004, şi Decizia nr. 1.236 din 18 noiembrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 15 decembrie 2008,
Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că, prin procedurile de recurs
administrativ reglementate, se „lasă posibilitatea organelor care au
emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a
reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele
prevăzute de lege". Cu acelaşi prilej, Curtea a mai
reţinut că „actele de soluţionare de către organele
administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate
potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt,
aşadar, acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii
instanţei de judecată". Aşa fiind, Curtea a
reţinut că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din
Constituţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din
3 decembrie 2004, şi Decizia nr. 1.236 din 18 noiembrie 2008, Curtea, în
mod principial, a statuat că „nu se poate susţine existenţa unei
îngrădiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege
menţionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului
instanţei judecătoreşti inclusiv decizia de suspendare a
soluţionării contestaţiei pe cale administrativă".
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie invocată de Societatea Comercială „Isab
Trade" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 375/45/2009 al Curţii de
Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly