DECIZIE   Nr. 61 din 19 octombrie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 256 din  1 noiembrie 1993

    Vasile Gionea        - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Miklos Fazakas       - judecator
    Ion Filipescu        - judecator
    Victor Dan Zlatescu  - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Florentina Geangu    - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea contestatiei formulate de Petrosanu Ionel impotriva deciziei Curtii Constitutionale nr. 39 din 7 iulie 1993, prin care s-au respins recursurile declarate de contestator impotriva deciziilor Curtii nr. 7 si nr. 8 din 2 martie 1993.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 14 octombrie 1993, in prezenta contestatorului, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 19 octombrie 1993.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine:
    Reclamantul Petrosanu Ionel a invocat exceptiile de neconstitutionalitate vizand Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 si art. 7 din Legea nr. 29/1990, in dosarele nr. 213/1992 si nr. 281/1992 aflate pe rolul Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia contencios administrativ.
    Curtea, in conditiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate prin deciziile nr. 7 si nr. 8 din 2 martie 1993.
    Impotriva ambelor decizii a declarat recurs reclamantul, reiterand, in principal, motivele pentru care a apreciat dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale.
    Dezbaterile in recurs au avut loc, cu citarea partilor si cu participarea reprezentantului Ministerului Public, in sedinta din 25 iunie 1993, cand s-a decis si conexarea celor doua recursuri. Pronuntarea s-a amanat pentru 7 iulie 1993, cand Curtea, prin Decizia nr. 39/1993, a respins recursurile declarate impotriva deciziilor pronuntate in fond.
    Toate deciziile sunt publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993.
    Prin cererea inregistrata sub nr. 694 din 4 august 1993, reclamantul-recurent contesta Decizia definitiva nr. 39/1993, calificand cererea sa fie ca o "contestatie in anulare potrivit art. 317 si 318 din Codul de procedura civila" in ce priveste incalcarea dispozitiilor de ordine publica si respingerea recursului fara a se cerceta toate motivele de casare, fie ca o "cerere de revizuire potrivit art. 322 din Codul de procedura civila" pentru nepronuntarea instantei asupra unor lucruri cerute. Prin cerere se invoca aplicarea art. 84 din Codul de procedura civila, potrivit caruia cererea pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita.
    Pe fond, se reiau motivele si argumentarile din sesizarea initiala de neconstitutionalitate si din cererile de recurs, solicitandu-se abrogarea Hotararii Guvernului nr. 1295/1990 si a art. 7 din Legea nr. 29/1990 (taxele de timbru platite anticipat in procesele civile sa fie inlocuite cu cheltuieli judiciare stabilite de instante la sfarsitul procesului), precum si modificarea unor texte din Legea nr. 47/1992 [art. 26 alin. (5)] si din Constitutie [art. 51, art. 123 alin. (2), art. 145 alin. (2)].
    La termenul din 14 octombrie 1993 contestatorul a invocat exceptia de incompatibilitate prevazuta de art. 24 din Codul de procedura civila, considerand ca nu este admisibil ca acelasi complet care a judecat recursul sa solutioneze si contestatia formulata impotriva deciziei pronuntate in recurs.
    La acelasi termen Curtea a pus in discutie admisibilitatea contestatiei in anulare sau a revizuirii fata de dispozitiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 si utilitatea unirii exceptiei cu fondul.
    Contestatorul a solicitat din nou sa se faca aplicarea art. 24 din Codul de procedura civila privind incompatibilitatea, iar judecata pe fond sa fie amanata, urmand ca atunci sa fie analizate si alte aspecte pe care le-a indicat oral.
    Reprezentantul Ministerului Public a apreciat ca fata de dispozitiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curtii Constitutionale nu pot fi atacate prin intermediul cailor extraordinare de atac reglementate de Codul de procedura civila.
    Contestatorul, luand din nou cuvantul, a cerut sa se faca aplicarea art. 84 din Codul de procedura civila, iar in legatura cu admisibilitatea cailor extraordinare de atac a aratat ca, datorita importantei motivelor pe care le invoca, nu se poate lua in discutie acest aspect formal.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand exceptia de incompatibilitate ridicata de catre contestator si problema admisibilitatii contestatiei formulate, invocata din oficiu de Curte, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 24 din Codul de procedura civila, judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini in apel sau in recurs si nici in caz de rejudecare dupa casare. De asemenea, nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru in aceeasi pricina.
    Cu referire la caile de atac, rezulta, fara posibilitate de dubiu, ca textul are in vedere caile de atac de reformare, deoarece numai in aceste cazuri se exercita un control judiciar de catre o instanta superioara si este firesc ca judecatorul sa nu-si controleze propria hotarare. Acest principiu se regaseste si in activitatea Curtii Constitutionale, art. 20 alin. 2 din regulament dispunand ca judecatorii care au facut parte din completul de 3 nu pot lua parte la judecarea aceleiasi cauze in recurs si a fost, de altfel, respectat in recursurile declarate de contestator impotriva deciziilor de fond. Insa contestatia in anulare si revizuirea sunt cai extraordinare de atac de retractare prin care se invoca aspecte care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararilor atacate si tocmai de aceea se solutioneaza chiar de instantele care au pronuntat hotararile respective, iar completul de judecata poate fi acelasi, deoarece nu este pus in situatia de a face un control asupra a ceea ce el a hotarat deja. Aceeasi este situatia si in cazul casarii cu retinere spre rejudecare, iar exemplele ar putea continua deoarece cazurile de incompatibilitate sunt de stricta interpretare si deci nu pot fi extinse prin analogie, in timp ce alte ipoteze in care un judecator care s-a pronuntat intr-o cauza sa poata judeca din nou in aceeasi cauza, fara sa fie incompatibil, mai exista.
    Asa fiind, exceptia de incompatibilitate este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
    In legatura cu admisibilitatea contestatiei, Curtea retine ca intr-adevar art. 84 din Codul de procedura civila dispune ca o cerere de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita, dar textul are in vedere situatia in care calea de atac este admisibila. Or, in cazul de fata, nimeni nu contesta ca si Curtea ar fi obligata sa dea calificarea exacta cererii, deci sa decida daca este vorba de o contestatie in anulare de drept comun sau speciala ori de o revizuire, dar problema care se pune este daca aceste cai extraordinare de atac sunt sau nu admisibile impotriva deciziilor definitive pronuntate de Curtea Constitutionala in controlul exercitat pe calea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decizia pronuntata in fond poate fi atacata de parti numai cu recurs, in termen de 10 zile de la comunicare. Pentru a stabili care este semnificatia cuvantului numai, trebuie avut in vedere ca la data adoptarii Legii nr. 47/1992 Codul de procedura civila reglementa o singura cale ordinara de atac - recursul - si trei cai extraordinare de atac: contestatia in anulare, revizuirea si recursul extraordinar. Prin urmare, textul nu poate avea decat semnificatia de a inlatura, in afara de recurs, orice alta cale de atac existenta in acel moment, deci caile extraordinare de atac. Aceasta interpretare este intarita si de faptul ca prin Legea nr. 59/1993, care a adus modificari Codului de procedura civila, Codului familiei, Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ si Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, nu au fost modificate dispozitiile Legii nr. 47/1992, or este de principiu ca o lege generala ulterioara nu poate modifica o lege speciala anterioara decat in mod expres.
    Pe de alta parte, in favoarea admisibilitatii cailor extraordinare de atac impotriva deciziilor Curtii nu pot fi invocate dispozitiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, potrivit carora procedura jurisdictionala prevazuta de ea se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale, deoarece aceasta completare cu legea generala se face in masura in care legea speciala tace, in timp ce, in cazul de fata, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cuprinde o prevedere expresa si neechivoca, astfel incat nu ar fi vorba de o completare, ci de o incalcare a unei norme speciale, derogatorie de la dreptul comun.
    Asa fiind, in cadrul controlului de constitutionalitate pe cale de exceptie, deciziile Curtii, daca au fost pronuntate in fond, pot fi atacate numai cu recurs, iar daca sunt definitive, nu mai pot fi atacate prin nici o cale de atac extraordinara, fie ca ar fi vorba de contestatie in anulare, revizuire, recurs in interesul legii sau recurs in anulare.
    In consecinta, prezenta contestatie urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A) c) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, precum si al art. 24 din Codul de procedura civila,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    In numele legii,
    DECIDE:

    Respinge exceptia de incompatibilitate invocata de contestatorul Petrosanu Ionel la termenul din 14 octombrie 1993.
    Respinge ca inadmisibila contestatia introdusa de Petrosanu Ionel, domiciliat in Bucuresti, str. Compozitorilor nr. 16, bl. 16 S 14, ap. 1, impotriva deciziei Curtii Constitutionale nr. 39 din 7 iulie 1993.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica la 19 octombrie 1993.

        PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
             prof. dr. VASILE GIONEA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu