Decizia Nr.602 din 28.09.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 alin. (6) din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Cosmin Druţă în Dosarul nr. 678/296/2016 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 989D/2016. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul că nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune doar dacă, prin posesia şi folosirea armei, s-a pus în pericol siguranţa altor persoane. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea nr. 52/JCP din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 678/296/2016, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 alin. (6) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Florin Cosmin Druţă cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe a procurorului prin care s-a dispus, printre altele, renunţarea la urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 342 alin. (6) din Codul penal încalcă prevederile art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât pedeapsa prevăzută pentru fapta incriminată, care se săvârşeşte prin omisiune, este disproporţionată faţă de pericolul social creat prin comiterea faptei. Consideră, astfel, că restrângerea, prin textul de lege criticat, a dreptului de a deţine şi folosi arme este neconstituţională, în condiţiile în care organele de poliţie nu aduc la cunoştinţă deţinătorilor de arme faptul că urmează să le expire perioada de valabilitate a permisului, aceasta nefiind menţionată în cuprinsul actului respectiv. Apreciază că sancţionarea contravenţională a faptei – a omisiunii de a depune arma şi muniţia la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă - ar fi suficientă şi proporţională cu pericolul concret al faptei. În fine, propune completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul că nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune doar „dacă, prin posesia şi folosirea armei, s-a pus în pericol siguranţa altor persoane".6. Tribunalul Satu Mare - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 alin. (6) din Codul penal este neîntemeiată. În acest sens arată că folosirea unei arme reprezintă o activitate ce face, datorită naturii sale, obiectul unui control riguros din partea organelor statului, precum şi al unor norme stricte de reglementare. În acest context, instituirea unui termen de valabilitate a permisului de armă - la expirarea căruia durata de valabilitate a permisului trebuie prelungită sau titularul trebuie să renunţe la deţinerea armei -, precum şi sancţionarea penală a nerespectării regimului armelor sunt întru totul compatibile cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, introducerea unor condiţii restrictive pentru exercitarea dreptului de proprietate asupra armelor şi muniţiilor, precum şi prevederea de sancţiuni penale în caz de încălcare a respectivelor condiţii sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală, deoarece această restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate este prevăzută prin lege - în vederea apărării sănătăţii publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor -, se aplică în mod nediscriminatoriu şi este proporţională cu situaţia care a determinat-o.9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât din analiza susţinerilor autorului excepţiei reiese că acesta apreciază ca fiind necesară o completare a textului de lege criticat. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, întrucât s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării". 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 342 alin. (6) din Codul penal, introduse prin art. 245 pct. 32 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: „Nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani." 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit atribuţiilor prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este cel care decide - în acord cu politica penală a statului şi având în vedere importanţa valorilor sociale ocrotite (Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 20, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 445 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 9 septembrie 2016, paragraful 24) - dacă o faptă constituie contravenţie sau infracţiune.15. În acest sens, Curtea reţine că dispoziţiile art. 342 alin. (6) din Codul penal incriminează fapta de nedepunere a armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă. Categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt permise pe teritoriul României sunt reglementate prin Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014). Permisul de armă este documentul emis, în condiţiile legii menţionate anterior, de autoritatea competentă, prin care o persoană fizică dovedeşte dreptul de a deţine şi, după caz, de a purta şi folosi arme letale sau arme neletale supuse autorizării, ale căror tip, marcă, serie şi calibru sunt înscrise în acest document, precum şi muniţia aferentă (art. 2 pct. VI.1 din Legea nr. 295/2004). Dreptul de deţinere a armei - care se poate acorda numai pentru armele de vânătoare, de tir, de colecţie sau de autoapărare - conferă titularului posibilitatea de a păstra arma la domiciliul sau reşedinţa înscrisă în documentul de identitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a acestei legi. Dreptul de a purta şi folosi arme - ce se poate acorda numai pentru armele de apărare şi pază, de vânătoare şi de tir - conferă titularului posibilitatea de a purta asupra sa arma şi de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea acesteia, precum şi în caz de legitimă apărare sau stare de necesitate, în condiţiile legii [art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 295/2004]. 16. Având în vedere faptul că dreptul de a deţine şi dreptul de a purta şi folosi arme nu sunt drepturi fundamentale, Curtea nu poate primi pretinsa încălcare - de către dispoziţiile art. 342 alin. (6) din Codul penal - a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, deoarece textul constituţional invocat este aplicabil numai în ipoteza în care Curtea constată o restrângere a exercitării unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, însă, nu poate fi reţinută în cauza de faţă (Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013, punctul 3). 17. În fine, Curtea observă că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cuprinde şi unele recomandări de lege ferenda în materie, prin raportare la interpretarea şi modalitatea de aplicare concretă a legii în cadrul litigiului în care a fost ridicată excepţia. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 791 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 8 februarie 2016, paragraful 18).18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Cosmin Druţă în Dosarul nr. 678/296/2016 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 342 alin. (6) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 septembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. Valer DorneanuMagistrat-asistent, Oana Cristina Puică