DECIZIE Nr. 6
din 18 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr.
18/1991 si art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 165 din 8 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ingrid-Alina Tudora -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror
Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr.
18/1991 şi art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Gheorghe
Mihail Popescu, Elisabeta Ştefania Popescu şi Marilena Ingeaua în Dosarul nr.
13.626/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 13.626/215/2009, Tribunalul Dolj -Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din
Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Gheorghe Mihail Popescu, Elisabeta Ştefania Popescu şi Marilena
Ingeaua într-o cauză având ca obiect fond funciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că reglementarea criticată „dă naştere la
arbitrariu, în sensul că instanţele judecătoreşti, în lipsa unei reglementări
suficient de clare, se substituie legiuitorului în determinarea persoanelor
cărora le este aplicabil art. 13 din Legea nr. 18/1991 şi a persoanelor care
justifică un interes legitim, în sensul prevederilor art. III alin. (2) din
Legea nr. 169/1997". Astfel, apreciază că reglementarea actuală încalcă
normele constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi egalitatea în
faţa legii, deoarece instituie un regim discriminatoriu între moştenitorii
legali şi cei testamentari, în detrimentul primilor, în sensul că moştenitorii
legali pot accede la calitatea de persoană îndreptăţită numai în limita
claselor de moştenitori stabilite de legea civilă, pe când norma cuprinsă în
art. 13 din Legea nr. 18/1991 poate da naştere la interpretarea potrivit căreia
calitatea de persoană îndreptăţită o poate dobândi
orice moştenitor testamentar, încălcându-se astfel, în
opinia autorilor excepţiei, şi art. 21 din Legea fundamentală.
Referitor la art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997,
consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece, prin necircumstanţierea altor „persoane care justifică un interes
legitim", se încalcă dreptul de proprietate, prin aceea că oricine poate
pretinde că ar avea vreun drept, cu încălcarea chiar a art. 13 din Legea nr.
18/1991.
Tribunalul Dolj - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
invocată este neîntemeiată. Totodată, arată că motivele de
neconstituţionalitate invocate privesc, în realitate, aplicarea şi
interpretarea textelor de lege de către instanţele de judecată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie
1998, care au următorul cuprins:
„(1) Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza
certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în
lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.
(2) Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate,
întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de
drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din
terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat
moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor
moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. III alin. (2) din Legea
nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, prevederi care au fost modificate
prin pct. 3 al articolului unic din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele
măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Menţionăm că
prevederile art. III alin. (2) nu au fost încorporate în textul republicat al
Legii fondului funciar nr. 18/1991, şi se aplică, în continuare, ca dispoziţii
proprii ale Legii nr. 169/1997.
Acest text de lege prevede că „Nulitatea poate fi invocată de
primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de
alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor
este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun".
In opinia autorilor excepţiei
de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi deoarece
reglementarea criticată „dă naştere la arbitrariu, în sensul că instanţele
judecătoreşti, în lipsa unei reglementări suficient de clare, se substituie
legiuitorului în determinarea persoanelor cărora le este aplicabil art. 13 din
Legea nr. 18/1991 şi a persoanelor care justifică un interes legitim, în sensul
prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr.
169/1997".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor
la prevederile art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin Decizia nr.
1.136 din 15 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 712 din 22 octombrie
2008, Curtea a reţinut că „prevederile Legii nr. 18/1991 au ca scop
reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea
foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la
data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra
terenurilor ce constituie fondul funciar al României. Aşadar, având în vedere
obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - şi scopul
declarat al acesteia - reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat
către foştii proprietari sau moştenitorii acestora, reglementarea condiţiilor
în care operează aceasta, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite,
constituie opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului şi
cu finalitatea reparatorie a legii.
De aceea, dreptul moştenitorilor la reconstituirea
dreptului de proprietate este în concordanţă cu caracterul reparator al legii,
respectându-se astfel dreptul de proprietate din patrimoniul succesoral ce
urmează a fi dobândit de moştenitori. In acest sens, cererea depusă la comisia
locală de fond funciar reprezintă, potrivit legii, o repunere de drept în
termenul de acceptare a moştenirii, termen ce a fost prelungit prin art. III din
titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente".
De asemenea, referitor la prevederile art. III alin.
(2) din Legea nr. 169/1997, Curtea reţine că textul de lege criticat stabileşte
persoanele legitimate a formula acţiunea în constatarea nulităţii absolute, şi
anume primarul, prefectul, Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor, precum şi cele care justifică un interes legitim.
Asupra acestei reglementări,
Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 984 din 30 septembrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008, constatând că acest text de lege
este constituţional.
Astfel, Curtea a statuat că „sancţiunea aplicabilă
actelor civile prevăzute de Legea nr. 169/1997 este nulitatea absolută, iar
potrivit regimului juridic al acestei sancţiuni, orice persoană care justifică
un interes o poate invoca. Aşa fiind, calitate procesuală activă în vederea
promovării unei astfel de acţiuni în justiţie o au atât persoanele care
justifică un interes legitim, cât şi persoanele care au atribuţii cu privire la
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Astfel, primarul
sau prefectul, ca reprezentanţi legitimi ai autorităţilor comunale, orăşeneşti,
municipale şi, respectiv, judeţene, precum şi Autoritatea Naţională pentru
Restituirea Proprietăţilor veghează la respectarea legalităţii emiterii actelor
de către comisiile de fond funciar. In acelaşi timp, prevederea expresă care
include între titularii dreptului la acţiune în constatarea nulităţii şi
primarul, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
constituie expresia garantării liberului acces la justiţie şi a dreptului la un
proces echitabil, aşa cum acestea sunt consacrate constituţional.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1), Curtea a constatat că prevederile legale criticate se
aplică în mod egal persoanelor prevăzute în ipoteza normei de drept, fără
discriminare pe criterii arbitrare."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
De altfel, Curtea constată că, în argumentarea
pretinsei neconstituţionalităţi a textelor de lege criticate, autorii acesteia
nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează, în
esenţă, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 13
din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi a celor ale art. III alin. (2) din
Legea nr. 169/1997, precum şi o lipsă de claritate a reglementării criticate.
Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi
interpretarea legii la speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor
de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora a fost
ridicată excepţia de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii
Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art. III alin.
(2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Gheorghe Mihail Popescu, Elisabeta
Ştefania Popescu şi Marilena Ingeaua în Dosarul nr. 13.626/215/2009 al
Tribunalului Dolj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie
2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora