DECIZIE   Nr. 588 din 4 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1201 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 365 din 3 iunie 2010

Ioan Vida                                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                             -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Antonia Constantin                          - procuror

Mihaela Senia Costinescu               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil, excepţie ridicată de Aii Nardin în Dosarul nr. 1.486/254/2008 al Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă deoarece autorul excepţiei critică aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 28 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.486/254/2008, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1201 din Codul civil, excepţie ridicată de Ali Nardin.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că prevederile legale criticate îi îngrădesc dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Mangalia apreciază că dispoziţiile art. 1201 din Codul civil nu încalcă drepturile contestatorului de a se adresa justiţiei pentru apărarea unui drept al său, critica vizând modul de interpretare al acestor prevederi legale şi de aplicare a lor la cazul concret dedus judecăţii.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1201 din Codul civil, text de lege care are următorul conţinut: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate."

In opinia autorului excepţiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.

Examinând criticile de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

Astfel, analizând motivele invocate de autorul excepţiei de neconstitutionalitate în susţinerea criticii sale, Curtea observă că acestea nu reprezintă veritabile argumente de neconstitutionalitate, ci vizează modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil de către instanţa judecătorească. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel încât excepţia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil, excepţie ridicată de Ali Nardin în Dosarul nr. 1.486/254/2008 al judecătoriei Mangalia.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu