DECIZIE Nr.
517 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 si art. 8 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, precum si a
dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si
combatere a finantarii actelor de terorism
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 384 din 5 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind
prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, precum şi a dispoziţiilor
art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
finanţării actelor de terorism, excepţie ridicată de Emil Siegmeth în'Dosarul
nr. 6.538/108/2006 al Tribunalului Arad - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.538/108/2006, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi
8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii
organizate, precum şi a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor
măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie
ridicată de Emil Siegmeth.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr.
39/2003 sunt neconstituţionale, deoarece, deşi par să reglementeze o
infracţiune distinctă, diferită de cele prevăzute în Codul penal, fără să
definească conţinutul şi domeniul sancţionator, se limitează să facă trimitere
la reglementarea comună, autorizând aplicarea prin analogie a pedepsei
prevăzute de Codul penal. In ceea ce priveşte art. 23 din Legea nr. 656/2002,
se arată că încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi înfăptuirea
justiţiei, prin aceea că reglementează criterii de stabilire a vinovăţiei
exclusiv pe temeiuri obiective, aducând atingere independenţei judecătorului în
aprecierea probelor. Se mai arată şi faptul că modificarea aceluiaşi text de
lege prin ordonanţă de urgenţă încalcă prevederile art. 115 alin. (4) din Legea
fundamentală, deoarece nu a existat o situaţie extraordinară care să impună
adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.
Tribunalul Arad - Secţia penală apreciază că este întemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003. Aceasta întrucât art. 8 din
Legea nr. 39/2003, ca lege specială, incriminează o infracţiune distinctă,
diferită de cea existentă în Codul penal, fără ca domeniul sancţionator şi
conţinutul acesteia să fie definite, făcându-se trimitere la reglementarea
comună, ceea ce încalcă principiul legalităţii incriminării. In ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 din Legea nr. 656/2002, se
apreciază că este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă
dispoziţiile constituţionale şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie prevederile art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, precum şi cele ale art. 23 din
Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum
şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării
actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
904 din 12 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 au următorul cuprins:
- Art. 7: „(1) Iniţierea sau constituirea unui grup
infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui
astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1)
nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea
cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost
urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul
de infracţiuni.";
- Art. 8: „Iniţierea sau constituirea ori aderarea
sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de
infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional
organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul
penal."
Art. 23 din Legea nr. 656/2002 are următorul cuprins: „(1)
Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de
la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că
provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării
originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a
săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei,
a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a
drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de
infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri,
cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
(3) Tentativa se pedepseşte.
(4) Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană
juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică, după caz, una sau mai multe
dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 531 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.
(5) Cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente
ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice
obiective."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei
puterilor în stat, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale
art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art.
21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12)
privind legalitatea pedepsei, ale art. 73 lit. h) privind reglementarea prin
lege organică a infracţiunilor, ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile
adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi ale art. 124 - Infăptuirea
justiţiei, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind legalitatea pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte constituţionalitatea art. 7
alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în
jurisprudenţa sa, răspunzând unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 1.190 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2008, Curtea a statuat, pentru
considerentele acolo reţinute, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză, că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu încalcă
dispoziţiile art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea
fundamentală.
De asemenea, contrar susţinerilor autorului excepţiei,
dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o incriminare prin
analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică
explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea
fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. De altfel, aşa cum a mai reţinut Curtea în
jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 175 din 10 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie
2009, analogia, ca instituţie juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca
argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea
acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la
o contradicţie în termeni, căci analogia implică absenţa normei şi, în
consecinţă, libertatea recunoscută unei autorităţi publice - în mod excepţional
şi nu în materie penală - de a stabili ea însăşi regula după care urmează să
rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru
reglementat. Or, aşa cum se poate observa, art. 8 din Legea nr. 39/2003,
criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracţiunile nominalizate se
pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
II. Referitor la dispoziţiile art. 23 din Legea nr.
656/2002, care reglementează infracţiunea de spălare a banilor, se constată că
nu aduc nicio atingere independenţei judecătorului în aprecierea probelor. De
asemenea, modificarea acestui text de lege prin ordonanţă de urgenţă este în
concordanţă cu dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Se observă în
acest sens că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008
privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 este motivată urgenţa
care a determinat adoptarea acestei reglementări, impusă de necesitatea
respectării obligaţiilor ce revin României ca urmare a angajamentelor asumate
în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană şi a transpunerii în
legislaţia internă a unor directive, precum şi de faptul că termenul-limită de
implementare pentru toate statele membre a fost 15 decembrie 2007, neexistând
derogări pentru noile state membre.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate, precum şi a dispoziţiilor art. 23 din
Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum
şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării
actelor de terorism, excepţie ridicată de Emil Siegmeth în Dosarul nr.
6.538/108/2006 al Tribunalului Arad - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta