DECIZIE Nr.
509 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006
privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 389 din 9 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 448/2006 privind
protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată
de Cristian Răduică în Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prevederile legale
criticate nu încalcă niciun text constituţional invocat în susţinerea
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 448/2006, excepţie
ridicată de Cristian Răduică în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii de
contencios administrativ referitoare la obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 42 din Legea nr.
448/2006 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15, art. 16
alin. (1), art. 47 alin. (2) şi art. 50 din Constituţie, deoarece prevăd
condiţionarea acordării dreptului la asistent personal pentru persoanele cu
handicap grav de renunţarea la drepturile prevăzute de art. 61 din Legea nr.
19/2000, renunţare care rezultă din „dreptul la opţiune" între dreptul de
asigurări sociale şi dreptul special al persoanei cu handicap.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a XI-a contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile
legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată
de ipoteza normei juridice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 448/2006
privind protecţia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie
2008. Din analiza susţinerilor autorului excepţiei, rezultă că, în realitate,
este criticat doar alin. (2) al art. 42 din Legea nr. 448/2006, text asupra
căruia Curtea urmează să se pronunţe.
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
- Art. 42: „(2) Persoanele cu handicap grav care au
şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru
indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, sau pentru asistent personal. Dreptul
de opţiune se menţine şi în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la
pensia pentru limită de vârstă."
In susţinerea excepţiei sunt invocate următoarele
dispoziţii constituţionale: art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (2) referitor la nivelul de
trai şi art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Potrivit art. 61 din Legea nr. 19/2000, pensionarii de
invaliditate încadraţi la gradul I de invaliditate au dreptul la o indemnizaţie
de însoţitor.
Dispoziţiile art. 50 din Constituţie privind protecţia
persoanelor cu handicap prevăd că această categorie de persoane se bucură de
protecţie specială. Or, Legea nr. 448/2006, adoptată tocmai pentru a satisface
exigenţele impuse de textul constituţional, prevede la art. 3 principiile care
stau la baza protecţiei persoanelor cu handicap, printre care menţionăm
prevenirea şi combaterea discriminării, egalizarea şanselor, egalitatea de
tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
Dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, parte integrantă din
această lege, nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale invocate de
autorul excepţiei, ci se încadrează principiilor menţionate. Faptul că
persoanele cu handicap grav care au şi calitatea de pensionari de invaliditate
gradul I pot opta pentru indemnizaţia pentru însoţitor sau pentru asistent
personal nu înseamnă anularea dreptului la o indemnizaţie de însoţitor, cum
susţine autorul excepţiei, ci dreptul de opţiune al persoanelor cu handicap, ceea
ce are o cu totul altă semnificaţie. Legiuitorul este liber să stabilească
modalitatea de realizare a măsurilor sociale conform voinţei sale.
In consecinţă, Curtea reţine că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă nici prevederile art. 16 şi 47 din Constituţie.
Prevederile constituţionale ale art. 15 privind
universalitatea nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia si
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Cristian
Răduică în Dosarul nr. 25.698/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
XI-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta