DECIZIE Nr.
484 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 358 din 1 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Reinhard Hladik în Dosarul
nr. 6.545/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 6.545/325/2008, Judecătoria
Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar
nr. 18/1991.
Excepţia a fost ridicată de Reinhard Hladik
într-un dosar având ca obiect o plângere formulată în baza Legii nr.
18/1991.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul consideră că textul invocat
încalcă mai multe dispoziţii constituţionale şi
convenţionale. Art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie prevede,
în favoarea cetăţenilor străini şi apatrizilor,
posibilitatea dobândirii, prin moştenire legală, a dreptului de
proprietate asupra terenurilor aflate pe teritoriul statului român.
Raţiunea moştenirii legale constă în transmiterea patrimoniului
de la defunct la succesor pentru ca acesta să îi continue personalitatea
pe plan juridic, fiind îndreptăţit şi obligat asemenea autorului
său. Ceea ce i-ar fi revenit defunctului îi revine succesorului, conform
dispoziţiilor Codului civil, care recunosc nelimitat succesorilor drepturi
identice cu acelea ale persoanei la a cărei succesiune sunt chemaţi.
In acest sens, dispoziţiile art. 46 din Constituţie sunt clare,
garantând în mod expres moştenirea legală. Atât timp cât, potrivit
art. 44 alin. (2) teza finală din Constituţie, se prevede în mod
expres că cetăţenii străini pot dobândi dreptul de
proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală, fără
a face distincţie între regimul juridic al acestor terenuri şi
fără a excepta anumite terenuri, cetăţenii străini, în
baza calităţii de moştenitor legal, au posibilitatea legală
de a dobândi în proprietate orice fel de terenuri, indiferent de regimul
juridic al acestora.
Judecătoria Timişoara apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt
constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5
ianuarie 1998, prevederi care au următorul conţinut: „Cetăţenii
români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii
cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia
română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în
ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate
pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie
forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în
proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit.
h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai
mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră,
în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9
alin. (3)-(9)."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor cuprinse în art. 16 alin. (1) din Constituţie privind
egalitatea în drepturi coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
în art. 21 privind liberul acces la justiţie, în art. 44 privind dreptul
de proprietatea privată din Constituţie coroborat cu art. 1 din
Protocolul 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 46 privind dreptul la moştenire, în
art. 51 privind dreptul de petiţionare şi în art. 154 privind
conflictul temporal de legi.
Examinând excepţia, Curtea constată că
asupra dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a
mai pronunţat, prin raportare la critici asemănătoare, prin
numeroase decizii. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.002 din 6 noiembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23
noiembrie 2007, Curtea Constituţională a constatat că
dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Cu acest prilej, Curtea a reţinut că
dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de
proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a
moştenitorilor acestora şi a altor persoane care la data
intrării în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari asupra
terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate
al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul
şi în condiţiile legii. In acest context, legea prevede categoriile
de persoane îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a
dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de
a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu
domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii
cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia
română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în
ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii
- proprietatea funciară - şi scopul declarat al acesteia -
retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora
a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele
agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea
condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub
aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea
legiuitorului, condiţionarea exercitării dreptului de a formula
cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de
calitatea de cetăţean român reprezentând o astfel de opţiune,
care este pe deplin constituţională.
Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua
din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia
dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către
cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci
doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot
dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei
incapacităţi speciale.
Potrivit normei constituţionale, una dintre
modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor
de către cetăţenii străini sau apatrizi este
moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după
anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650
şi următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991, republicată,
fiind o lege specială care îi are ca destinatari doar pe
cetăţenii români.
Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea
dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării
în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate
invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi
ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana
reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui
drept ce urmează a se naşte ulterior.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Reinhard Hladikîn Dosarul
nr. 6.545/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae