DECIZIE   Nr. 474 din  4 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1245 din 23 decembrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Cristina Toma         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Compania Brothers Impex" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 4.363/2004 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.363/2004, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Compania Brothers Impex" - S.R.L. din Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila incalca dreptul paratului la aparare, dreptul la un proces echitabil si ingradesc accesul liber la justitie, norma procedurala instituind un termen de decadere arbitrar si inutil. Considera ca acest termen are ca singur efect crearea unor inegalitati de tratament intre cetateni in fata legii si a instantelor de judecata, respectiv intre persoanele care, desi nu depun intampinare, se prezinta in fata instantelor de judecata neasistate de avocat si pot propune probe si cele care, fiind asistate de avocat, nu o pot face.
    Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti apreciaza ca dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila nu incalca prevederile constitutionale invocate si nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Astfel, critica referitoare la ingradirea liberului acces la justitie nu poate fi retinuta, intrucat textul de lege criticat instituie doar o sanctiune pentru nerespectarea unei reguli menite sa ordoneze desfasurarea procesului civil. Totodata, instanta considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca nici dreptul partii de a fi judecata de catre o instanta independenta si impartiala, in mod public si intr-un termen rezonabil, ci, dimpotriva, intreaga reglementare a Codului de procedura civila privind intampinarea a fost instituita in vederea indeplinirii exigentei judecarii cu celeritate a cauzelor, in spiritul principiilor enuntate. De altfel, dispozitiile de lege criticate constituie o garantie legala a dreptului la aparare al partilor, precum si un mijloc prin care se asigura egalitatea de arme in procesul civil.
    In concluzie, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila isi au temeiul in prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
    Arata ca, tinand seama de importanta intampinarii, s-a instituit sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, daca nu s-a respectat termenul de depunere a acesteia. Consecintele decaderii sunt insa limitate, intrucat legiuitorul asigura paratului posibilitatea de a se apara in termenii art. 171 din Codul de procedura civila, acestuia fiindu-i recunoscut dreptul de a discuta in fapt si in drept temeinicia pretentiilor si a dovezilor partii potrivnice, de a invoca, in conformitate cu art. 118 alin. 2, exceptiile de ordine publica si de a solicita, potrivit art. 138 din acelasi cod, administrarea unei probe noi, daca necesitatea acesteia a reiesit din dezbateri si partea nu o putea prevedea, daca administrarea ei nu pricinuieste amanarea judecatii ori daca nu a fost ceruta, in conditiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a partii, care nu a fost reprezentata sau asistata de avocat.
    Mai mult, dispozitiile art. 103 din Codul de procedura civila ofera o garantie a dreptului la aparare, prin aceea ca dau posibilitatea oricarei parti de a solicita instantei repunerea in termen in cazul in care, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedura, cum este depunerea intampinarii in termenul prevazut de lege.
    Avocatul Poporului apreciaza ca, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila fata de prevederile art. 16 din Constitutie, aceasta nu poate fi retinuta, intrucat textul de lege criticat este aplicabil nu doar unei categorii de persoane aprioric determinate, ci oricarei persoane aflate in situatiile mentionate in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare, pe considerente arbitrare.
    De asemenea, fata de dispozitiile art. 21 din Constitutie si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, critica de neconstitutionalitate este nefondata, deoarece exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila, situatie care, departe de a constitui o negare a dreptului in sine, da expresie unor imperative ce urmaresc asigurarea ordinii de drept.
    Nici in raport cu prevederile art. 24 din Constitutie, critica de neconstitutionalitate nu este intemeiata, intrucat paratul care nu a depus intampinarea in termenul prevazut de lege are in continuare dreptul de a se apara in tot cursul procesului, prin combaterea pretentiilor reclamantului si prin discutarea, in fapt si in drept, a sustinerilor si a dovezilor adversarului, in conditiile art. 171 din Codul de procedura civila, precum si prin invocarea exceptiilor de ordine publica.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora "Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica".
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 si ale art. 53 din Constitutie, care au urmatorul continut:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 20 alin. (1): "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    De asemenea, autorul exceptiei sustine ca sunt incalcate si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevad ca "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate sub aspectul incalcarii principiilor constitutionale al liberului acces la justitie si al dreptului la aparare. Astfel, prin Decizia nr. 128/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, prin Decizia nr. 17/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 27 februarie 2003, sau prin Decizia nr. 131/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 352 din 22 aprilie 2004, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate, respingand criticile formulate.
    Cu aceste prilejuri s-a retinut ca textul de lege dedus controlului releva o evidenta utilitate in cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativitatii intampinarii, se asigura de plano echilibrul procesual al partilor in litigiu, reclamantul avand posibilitatea de a cunoaste apararile paratului, precum si probele utilizate in sustinerea lor, posibilitate de care paratul beneficiaza prin luarea la cunostinta a actiunii introductive a reclamantului.
    Pe de alta parte, textul criticat contribuie la urgentarea solutionarii cauzei si la prevenirea exercitarii abuzive sau cu intarziere a drepturilor procesuale, instanta fiind in masura de a cunoaste, inca de la inceput, cadrul procesual, iar reclamantul isi poate pregati apararile in cunostinta de cauza, in raport de sustinerile paratului, cuprinse in intampinare.
    Instituirea obligativitatii depunerii intampinarii, cu consecinta decaderii paratului, in caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, se circumscrie domeniului de reglementare a competentei instantelor si a procedurii de judecata, rezervat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorului ordinar, care a actionat, deci, in limitele prerogativelor sale constitutionale.
    Solutia adoptata in deciziile anterioare, ca si considerentele pe care aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au aparut elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Compania Brothers Impex" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 4.363/2004 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Toma