DECIZIE Nr. 474 din 4 noiembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin.
2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1245 din 23 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Societatea Comerciala "Compania Brothers Impex" - S.R.L. din
Bucuresti in Dosarul nr. 4.363/2004 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.363/2004,
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Compania
Brothers Impex" - S.R.L. din Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arata ca
dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila incalca dreptul
paratului la aparare, dreptul la un proces echitabil si ingradesc accesul liber
la justitie, norma procedurala instituind un termen de decadere arbitrar si
inutil. Considera ca acest termen are ca singur efect crearea unor inegalitati
de tratament intre cetateni in fata legii si a instantelor de judecata,
respectiv intre persoanele care, desi nu depun intampinare, se prezinta in fata
instantelor de judecata neasistate de avocat si pot propune probe si cele care,
fiind asistate de avocat, nu o pot face.
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti apreciaza ca dispozitiile art. 118 alin.
2 din Codul de procedura civila nu incalca prevederile constitutionale invocate
si nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale.
Astfel, critica referitoare la ingradirea liberului acces la justitie nu
poate fi retinuta, intrucat textul de lege criticat instituie doar o sanctiune
pentru nerespectarea unei reguli menite sa ordoneze desfasurarea procesului
civil. Totodata, instanta considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca
nici dreptul partii de a fi judecata de catre o instanta independenta si
impartiala, in mod public si intr-un termen rezonabil, ci, dimpotriva, intreaga
reglementare a Codului de procedura civila privind intampinarea a fost
instituita in vederea indeplinirii exigentei judecarii cu celeritate a
cauzelor, in spiritul principiilor enuntate. De altfel, dispozitiile de lege
criticate constituie o garantie legala a dreptului la aparare al partilor,
precum si un mijloc prin care se asigura egalitatea de arme in procesul civil.
In concluzie, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedura
civila isi au temeiul in prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie,
potrivit carora competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata
sunt prevazute numai prin lege.
Arata ca, tinand seama de importanta intampinarii, s-a instituit sanctiunea
decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, daca nu
s-a respectat termenul de depunere a acesteia. Consecintele decaderii sunt insa
limitate, intrucat legiuitorul asigura paratului posibilitatea de a se apara in
termenii art. 171 din Codul de procedura civila, acestuia fiindu-i recunoscut
dreptul de a discuta in fapt si in drept temeinicia pretentiilor si a dovezilor
partii potrivnice, de a invoca, in conformitate cu art. 118 alin. 2, exceptiile
de ordine publica si de a solicita, potrivit art. 138 din acelasi cod,
administrarea unei probe noi, daca necesitatea acesteia a reiesit din dezbateri
si partea nu o putea prevedea, daca administrarea ei nu pricinuieste amanarea
judecatii ori daca nu a fost ceruta, in conditiile legii, din pricina
nestiintei sau lipsei de pregatire a partii, care nu a fost reprezentata sau
asistata de avocat.
Mai mult, dispozitiile art. 103 din Codul de procedura civila ofera o
garantie a dreptului la aparare, prin aceea ca dau posibilitatea oricarei parti
de a solicita instantei repunerea in termen in cazul in care, dintr-o
imprejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedura, cum
este depunerea intampinarii in termenul prevazut de lege.
Avocatul Poporului apreciaza ca, in ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedura
civila fata de prevederile art. 16 din Constitutie, aceasta nu poate fi
retinuta, intrucat textul de lege criticat este aplicabil nu doar unei
categorii de persoane aprioric determinate, ci oricarei persoane aflate in
situatiile mentionate in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare, pe
considerente arbitrare.
De asemenea, fata de dispozitiile art. 21 din Constitutie si ale art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, critica de neconstitutionalitate este nefondata, deoarece
exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un
anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente,
carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare
valorificarea respectivului drept nu mai este posibila, situatie care, departe
de a constitui o negare a dreptului in sine, da expresie unor imperative ce
urmaresc asigurarea ordinii de drept.
Nici in raport cu prevederile art. 24 din Constitutie, critica de
neconstitutionalitate nu este intemeiata, intrucat paratul care nu a depus
intampinarea in termenul prevazut de lege are in continuare dreptul de a se
apara in tot cursul procesului, prin combaterea pretentiilor reclamantului si
prin discutarea, in fapt si in drept, a sustinerilor si a dovezilor
adversarului, in conditiile art. 171 din Codul de procedura civila, precum si
prin invocarea exceptiilor de ordine publica.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului si dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
118 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora "Nedepunerea
intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din
dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de
ordine publica".
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 si ale art. 53 din
Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispozitiile constitutionale privind drepturile
si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi
restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
De asemenea, autorul exceptiei sustine ca sunt incalcate si dispozitiile
art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, care prevad ca "Orice persoana are dreptul la
judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei
sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care
va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter
civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate
impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in
sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a
procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii
publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand
interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun,
sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate
sub aspectul incalcarii principiilor constitutionale al liberului acces la
justitie si al dreptului la aparare. Astfel, prin Decizia nr. 128/2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002,
prin Decizia nr. 17/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 129 din 27 februarie 2003, sau prin Decizia nr. 131/2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 352 din 22 aprilie 2004, Curtea
s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate,
respingand criticile formulate.
Cu aceste prilejuri s-a retinut ca textul de lege dedus controlului releva
o evidenta utilitate in cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea
obligativitatii intampinarii, se asigura de plano echilibrul procesual al
partilor in litigiu, reclamantul avand posibilitatea de a cunoaste apararile
paratului, precum si probele utilizate in sustinerea lor, posibilitate de care
paratul beneficiaza prin luarea la cunostinta a actiunii introductive a
reclamantului.
Pe de alta parte, textul criticat contribuie la urgentarea solutionarii
cauzei si la prevenirea exercitarii abuzive sau cu intarziere a drepturilor
procesuale, instanta fiind in masura de a cunoaste, inca de la inceput, cadrul
procesual, iar reclamantul isi poate pregati apararile in cunostinta de cauza,
in raport de sustinerile paratului, cuprinse in intampinare.
Instituirea obligativitatii depunerii intampinarii, cu consecinta decaderii
paratului, in caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe si de a
invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, se circumscrie domeniului de
reglementare a competentei instantelor si a procedurii de judecata, rezervat,
potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorului ordinar, care a
actionat, deci, in limitele prerogativelor sale constitutionale.
Solutia adoptata in deciziile anterioare, ca si considerentele pe care
aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu
au aparut elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale
in aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2
din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Compania Brothers Impex" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr.
4.363/2004 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 noiembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Cristina Toma