DECIZIE Nr.
471 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 287 din 4 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedură civilă, excepţie invocată de Maria Dragna în Dosarul nr.
36.161/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 36.161/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost invocată de Maria Dragna, într-o cauză având ca obiect o acţiune în
revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă
dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful
1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece îngrădesc accesul la 3 grade
de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură
civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ce au următorul conţinut: „In
acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima
instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte
procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre
judecare."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la neîngrădirea prin lege
a accesului liber la justiţie şi la dreptul la
un proces echitabil, precum şi la art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii
din perspectiva art. 21 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Astfel, prin Decizia
nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.027 din 8
noiembrie 2004, s-a statuat că „scopul urmărit de legiuitor prin dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua
din Codul de procedură civilă a fost, pe de-o parte, înlăturarea consecinţelor
unei hotărâri lovite de nulitate, iar, pe de altă parte, soluţionarea cu celeritate
a cauzei în care s-a pronunţat hotărârea respectivă.
Noţiunea de proces echitabil presupune egalitatea
mijloacelor în ceea ce priveşte părţile, adică posibilitatea ca fiecare dintre
acestea să-şi expună cauza în faţa instanţei, în condiţii care să nu o
dezavantajeze în mod semnificativ faţă de partea adversă. Apelul, cale de atac
cu caracter devolutiv, provoacă o nouă judecată în fond, atât cu privire la
problemele de fapt, cât şi cu privire la cele de drept. Partea care nu a fost
legal citată la judecarea fondului şi al cărei apel a fost admis va putea
prezenta în faţa instanţei de apel, care va reţine cauza în vederea judecării,
toate motivele, mijloacele de apărare şi dovezile arătate în motivarea
apelului.
Aşadar, procedura apelului asigură egalitatea părţilor
şi egalitatea mijloacelor de apărare aflate la dispoziţia acestora."
Curtea constată că instituirea, prin textul de lege
criticat, a unei singure căi de atac, pentru raţiuni de celeritate, nu poate fi
calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, întrucât Constituţia
nu conţine nicio dispoziţie referitoare la numărul gradelor de jurisdicţie.
In acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii,
de exemplu, Decizia nr. 92 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 388
din 6 iunie 2002, conform căreia „accesul liber la justiţie nu presupune în
toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti -judecătorii,
tribunale, curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie - şi la toate căile de
atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite
exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea
unor situaţii diferite".
De asemenea, prin Decizia nr.
102 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007, Curtea a
statuat că reglementarea prevăzută de art. 297 din Codul de procedură civilă
constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen
rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin
care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât
soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă,
excepţie invocată de Maria Dragna în Dosarul nr. 36.161/299/2006 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie