DECIZIE Nr.
468 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 si art. 13 lit. a) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si
stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 449 din 30 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, 4 şi art. 13 lit. a) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea
chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ioan
Lica şi Corneliu-Adrian Lica în Dosarul nr. 17.855/301/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece
autorii acesteia nu motivează în ce constă neconstituţionalitatea prevederilor
de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 septembrie 2008 pronunţată în
Dosarul nr. 17.855/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3, 4 şi art. 13 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile
cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ioan Lica şi
Corneliu-Adrian Lica.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia indică doar texte constituţionale, pretins a fi
încălcate, fără a motiva în ce constă contrarietatea cu dispoziţiile
constituţionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 şi 44 din
Constituţie. In ce priveşte art. 27 şi 41 din Constituţie, invocate ca fiind
încălcate, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 3, 4
şi art. 13 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de
locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8
aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001,
prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 3: „Durata contractelor de închiriere
încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza
Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele locative folosite de unităţi de
învăţământ sau de aşezăminte social-culturale, redobândite de foştii
proprietari sau de moştenitorii acestora anterior intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pentru o
perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă.";
- Art. 4: „Pentru imobilele - terenuri şi
construcţii - redobândite de foştii proprietari sau de moştenitorii
acestora şi folosite la data cererii de retrocedare de unităţi de învăţământ,
de aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice, proprietarul va
încheia, la cererea locatarului, un contract de închiriere pe o durată de 3
ani.";
- Art. 13 lit. a): „Prelungirea contractelor de
închiriere nu se aplică:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de
chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art.
2-7;".
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 27
privind inviolabilitatea domiciliului, art. 41 privind munca şi protecţia
socială a muncii şi art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod
egal a proprietăţii indiferent de titular.
Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:
Unele texte, precum şi Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, precum şi unele dintre textele ei, printre
care şi textul art. 13, au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Decizia
nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 512 din 19 octombrie 2000, precum şi Decizia nr. 566 din 15 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august
2008, Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii prevederilor acestei
ordonanţe.
Curtea a decis că măsurile de protecţie a chiriaşilor,
instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, îşi au temeiul
constituţional în art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f)
din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa
raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice
situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin
utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru
proprietar de exercitare a atributelor dreptului său de proprietate dar, în
acelaşi timp, şi protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
Curtea a mai reţinut în jurisprudenţa sa că protecţia
temporară a chiriaşilor, inclusiv în condiţiile retrocedării imobilelor către
foştii proprietari, se realizează prin diverse modalităţi juridice, cum sunt:
prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 3 sau 5 ani, după
caz, asigurarea stabilităţii în viitor a drepturilor lor locative prin
acordarea dreptului acestora la reînnoirea contractului de închiriere şi
crearea unor garanţii împotriva unor evacuări abuzive, precum şi reglementarea
unui drept de preempţiune în cazul vânzării locuinţelor de către proprietari.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 44 alin.
(2) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa
sa, de exemplu în Decizia nr. 42 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, că reglementarea
contractului de închiriere nu priveşte regimul juridic al proprietăţii.
Şi, în fine, Curtea observă că dispoziţiile art. 27 şi
41 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3, art. 4 şi art. 13 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ioan Lica şi
Corneliu-Adrian Lica în Dosarul nr. 17.855/301/2006 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu