DECIZIE Nr.
458 din 22 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de munca si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 376 din 16 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termon
C.T." - S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 4.179/110/2007 al Tribunalului
Bacău - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 65D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr.
53/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termon" - S.R.L. din
Oneşti în Dosarul nr. 4.180/110/2007 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3D/2008 şi nr.
65D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 65D/2008 la Dosarul nr.
3D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 28 septembrie 2007, pronunţate în
dosarele nr. 4.179/110/2007 şi nr. 4.180/110/2007, Tribunalul Bacău - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul
colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Termon
C.T." - S.A. din Oneşti şi Societatea Comercială „Termon" - S.R.L.
din Oneşti cu prilejul soluţionării unor cauze civile având ca obiect acţiune
în constatare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate,
prin care se garantează, cu prilejul negocierii contractelor colective de
muncă, respectarea drepturilor minime stabilite prin contractele de muncă la
nivel superior, sunt neconstituţionale întrucât restrâng, fără respectarea
limitelor constituţionale, libera negociere a clauzelor contractelor colective
de muncă încheiate la nivel inferior. In acest sens, arată că apărarea
drepturilor salariaţilor nu poate duce la negarea drepturilor angajatorului,
care, în timpul negocierilor, trebuie să ia în calcul o serie de factori
tehnici şi economici, aşa cum sunt bugetul aprobat, pierderea, profitul
societăţii etc.
Tribunalul Bacău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Astfel, arată că textele de lege criticate garantează unele drepturi minime în
domeniul muncii ce se impun participanţilor la piaţa muncii fără nicio
negociere. De asemenea, arată că încheierea contractului colectiv de muncă la
nivel naţional, la nivel de ramură şi în final la nivel de unitate, toate cu
respectarea drepturilor minime născute din raporturile de muncă, asigură un
caracter uniform şi coerent pieţii muncii, raţiunea acestor prevederi venind
tocmai în sprijinul exercitării dreptului la muncă şi asigurării unui trai decent.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul
colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
184 din 19 mai 1998, şi dispoziţiile art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996: „Contractele
colective de muncă nu pot conţine clauze care
să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele
colective de muncă încheiate la nivel superior.";
- Art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003: „Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să
stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele
colective de muncă încheiate la nivel superior."
Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 41 alin. (5) în
care se arată că „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi
caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate." şi
art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate conţin prevederi asemănătoare prin care
se garantează, cu prilejul negocierii contractelor colective de muncă,
respectarea drepturilor minime stabilite prin contractele de muncă la nivel
superior. Aceste prevederi de lege sunt considerate neconstituţionale de
autorii excepţiei, care susţin că este restrâns dreptul lor la negociere, în
calitate de angajatori.
Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte
constituţionale şi aceleaşi critici ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, Curtea a reţinut că,
„potrivit art. 47, 49, 50, 135 şi altor prevederi constituţionale, statului îi
revin o serie de obligaţii pentru asigurarea dezvoltării economice, a aplicării
principiilor economiei de piaţă, a unui nivel de trai decent, a măsurilor de
protecţie socială pentru diferite categorii de persoane, precum şi a
respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Pentru îndeplinirea
acestor obligaţii este necesară elaborarea unor acte normative de reglementare
a diferitelor domenii de activitate. In acest sens, dintre asemenea acte
normative, o importanţă deosebită o au cele referitoare la raporturile de
muncă, la drepturile şi îndatoririle părţilor raporturilor de muncă. Pentru
asigurarea desfăşurării în condiţii optime şi uniforme a raporturilor de muncă,
actele normative în materie prevăd drepturi şi obligaţii minimale, respectiv
maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a contractelor colective
de muncă, cât şi a celor individuale.
Dând expresie recunoaşterii dreptului părţilor
raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor şi îndatoririlor
izvorâte din aceste raporturi, legislaţia reglementează şi condiţiile de
negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor
obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramură şi
la nivel naţional".
Prin urmare, potrivit celor statuate de Curtea
Constituţională prin decizia amintită, „contractul colectiv de muncă încheiat
la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi
legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea
ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu
aceste obligaţii fireşti, părţile au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi
superioare".
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează validitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul
colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termon C.T." - S.A.
din Oneşti şi Societatea Comercială „Termon" -S.R.L. din Oneşti în
dosarele nr. 4.179/110/2007, respectiv nr. 4.180/110/2007 ale Tribunalului
Bacău - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea