DECIZIE Nr.
457 din 31 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I si art. II din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor
aspecte financiare în sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 285 din 30 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul de justiţie, excepţie
ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în dosarele nr. 1.056/59/2008,
nr. 1.186/59/2008, nr. 5.324/30/2008, nr. 1.231/59/2008, nr. 1.176/59/2008, nr.
1.171/59/2008, nr. 1.120/59/2008, nr. 1.096/59/2008, nr.
1.185/59/2008, nr. 1.165/59/2008, nr. 1.150/59/2008, nr. 1.216/59/2008 si nr. 1.152/59/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de
muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării
dosarelor nr. nr. 388D/2009, nr. 389D/2009, nr. 407D/2009, nr. 408D/2009, nr.
409D/2009, nr. 410D/2009, nr. 411D/2009, nr. 412D/2009, nr. 413D/2009, nr.
414D/2009, nr. 415D/2009, nr. 416D/2009 şi nr. 417D/2009, înregistrate pe rolul
său, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este
identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă,
Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 389D/2009, nr. 407D/2009, nr. 408D/2009,
nr. 409D/2009, nr. 410D/2009, nr. 411D/2009, nr. 412D/2009, nr. 413D/2009, nr.
414D/2009, nr. 415D/2009, nr. 416D/2009 şi nr. 417D/2009 la Dosarul nr.
388D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
fiind inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 73 din 6 februarie 2009, Curtea Constituţională a
admis excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, constatând că
acestea sunt neconstituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 13 si 20 ianuarie 2009, pronunţate
în dosarele nr. 1.056/59/2008, nr. 1.186/59/2008, nr. 5.324/30/2008, nr.
1.231/59/2008, nr. 1.176/59/2008, nr. 1.171/59/2008, nr. 1.120/59/2008, nr.
1.096/59/2008, nr. 1.185/59/2008, nr. 1.165/59/2008, nr. 1.150/59/2008, nr.
1.216/59/2008 şi nr. 1.152/59/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia
litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor
aspecte financiare în sistemul de justiţie, excepţie ridicată din oficiu în
cauze civile având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), pentru următoarele
motive:
Textele de lege criticate cuprind norme de procedură
referitoare la competenţa de soluţionare a cauzelor în primă instanţă şi în
recurs; or, aspectele şi implicaţiile financiare legate de punerea în executare
a hotărârilor judecătoreşti nu îşi pot găsi o soluţie în aceste norme,
indiferent dacă acestea sunt legiferate pe calea unei proceduri legislative
obişnuite sau de urgenţă. Nici unificarea practicii judiciare nu poate fi
realizată prin simpla schimbare a competenţei de soluţionare a cauzelor, ci
doar prin mijloace procedurale specifice puse la dispoziţia judecătorului de
Codul de procedură civilă, legea de organizare judecătorească şi regulamentul
de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti. Astfel, art. 329 din
Codul de procedură civilă, reglementând instituţia recursului în interesul
legii, dă dreptul procurorului general şi colegiilor de conducere ale curţilor
de apel să solicite Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra
chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele
judecătoreşti, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României.
Reţine ceea ce a statuat în mod constant Curtea
Constituţională, şi anume faptul că situaţia excepţională trebuie definită în
raport cu necesitatea şi urgenţa reglementării unei împrejurări care, datorită
circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea unei soluţii imediate, în
vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Cazul
excepţional nu depinde de voinţa Guvernului, ci de existenţa împrejurărilor
care să îl justifice, iar urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa
situaţiei extraordinare, întrucât reglementarea operativă se poate realiza şi
pe calea procedurii obişnuite de legiferare. In acest sens, face referire la
deciziile Curţii Constituţionale nr. 255/2005 şi nr. 421/2007.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere supra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate este
inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 104/2009 Curtea Constituţională a admis excepţia având ca
obiect prevederile art. I şi
art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 a devenit
inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 104/2009 Curtea Constituţională a admis
excepţia având ca obiect prevederile de lege criticate şi a constatat că
acestea sunt neconstituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. I şi
art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru
soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, având următorul cuprins:
„Art. I. - (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate
de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor
categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea
personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de
pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare,
sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel.
(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în
primă instanţă de curţile de apel se judecă de Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Art. II. - (1) Dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect
soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de
personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară.
(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs
de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin
încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu
privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată
la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusă
niciunei căi de atac."
In susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor de
lege criticate, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări
sociale invocă încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie,
potrivit cărora „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în
situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având
obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul
acestora. [...]"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că instanţa de contencios constituţional a mai fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul de justiţie. Prin
Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, Curtea
a constatat că excepţia este întemeiată, reţinând
faptul că elementele cuprinse în nota de fundamentare, referitoare la existenţa
situaţiei extraordinare, nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanţei de
urgenţă, în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) teza întâi din
Constituţie. Astfel, Curtea Constituţională a constatat că Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 75/2008 nu a fost motivată de necesitatea unei situaţii
extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci a fost impusă de
diverse situaţii cu implicaţii financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. Or, aceste
aspecte ce ţin de oportunitatea adoptării reglementării nu îşi pot găsi
soluţionarea în modificarea unor norme ce reglementează competenţa în primă
instanţă şi în recurs.
Faţă de cele precizate, Curtea reţine că, în cauză,
sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevăd că „Nu pot
face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale
printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Prin urmare,
reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate
a intervenit după sesizarea Curţii, urmează ca excepţia să fie respinsă ca
devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul de justiţie, excepţie
ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în dosarele nr. 1.056/59/2008,
nr. 1.186/59/2008, nr. 5.324/30/2008, nr. 1.231/59/2008, nr. 1.176/59/2008, nr.
1.171/59/2008, nr. 1.120/59/2008, nr. 1.096/59/2008, nr. 1.185/59/2008, nr.
1.165/59/2008, nr. 1.150/59/2008, nr. 1.216/59/2008 şi nr. 1.152/59/2008 ale
Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu