DECIZIE   Nr. 453 din  2 decembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 51 din 21 ianuarie 2004

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, exceptie ridicata de Silviu Singeorzan in Dosarul nr. 858/2003 al Judecatoriei Bistrita.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin avocat, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avocatul autorului exceptiei sustine neconstitutionalitatea textului de lege criticat, intrucat acesta creeaza o discriminare nejustificata intre tatal copilului nascut din casatorie si tatal copilului nascut in afara casatoriei, primul putand introduce actiunea in tagaduirea paternitatii in termen de 6 luni de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului, iar cel de-al doilea beneficiind de imprescriptibilitatea acestei actiuni.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca nereglementarea in mod expres a termenului de prescriptie a actiunii in tagaduirea paternitatii in cazul in care este introdusa de mama sau de copil nu conduce la concluzia ca aceasta este imprescriptibila, nerezultand deci un regim discriminatoriu pentru tatal copilului care, potrivit textului de lege, nu poate exercita actiunea in tagaduirea paternitatii decat in termen de 6 luni de la data cand a cunoscut nasterea copilului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 mai 2003, pronuntata in Dosarul nr. 858/2003, Judecatoria Bistrita a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, exceptie ridicata de Silviu Singeorzan.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul apreciaza ca art. 55 alin. 1 din Codul familiei incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece creeaza o inegalitate intre tatal copilului si celelalte categorii de persoane care pot exercita actiunea in tagada paternitatii.
    Se arata ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 349/2001 a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, inlaturandu-se inegalitatea in ce priveste persoanele care pot exercita actiunea in tagada paternitatii, dar s-a creat o inegalitate cu privire la termenul in care poate fi promovata aceasta. Astfel, pentru mama si pentru copil actiunea este imprescriptibila, in timp ce pentru tata termenul este de 6 luni de la data la care acesta a luat cunostinta de nasterea copilului, conform art. 55 alin. 1 din Codul familiei.
    Pe de alta parte, se arata ca textul de lege criticat creeaza un regim discriminatoriu intre tatal copilului nascut in timpul casatoriei si tatal copilului din afara casatoriei, deoarece primul are la dispozitie actiunea in tagada paternitatii prescriptibila in termen de 6 luni, in timp ce tatal copilului din afara casatoriei poate promova actiune in contestarea recunoasterii paternitatii, care este imprescriptibila. Finalitatea celor doua actiuni fiind identica, regimul juridic diferentiat nu se justifica.
    Judecatoria Bistrita apreciaza ca in cazul copilului nascut in timpul casatoriei opereaza prezumtia de paternitate in favoarea sotului mamei, in timp ce in cazul copilului nascut in afara casatoriei stabilirea paternitatii este lasata la libera apreciere a celui care face recunoasterea. Instituirea unui termen mai scurt pentru promovarea actiunii in tagada paternitatii vine in sprijinul intereselor copilului, astfel incat paternitatea acestuia sa nu fie lasata mult timp in incertitudine. Pe de alta parte, imprescriptibilitatea actiunii in contestarea recunoasterii de paternitate vine tot in sprijinul intereselor copilului, pentru ca acesta sa fie aparat impotriva unor recunoasteri nereale, facute din eroare sau din anumite interese.
    Se apreciaza, in acelasi timp, ca prin admiterea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei nu s-a creat o inegalitate intre titularii dreptului la actiune, neprevazandu-se ca pentru mama sau copil actiunea ar fi imprescriptibila. Termenul de 6 luni a ramas acelasi, discutabil ramanand numai momentul de la care acesta incepe sa curga.
    In concluzie, instanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si solicita respingerea acesteia.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Guvernul considera ca, in lipsa unei prevederi exprese care sa vina in intampinarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 349/2001, sunt posibile doua solutii. Astfel, fie se considera aplicabila regula generala a imprescriptibilitatii actiunii nepatrimoniale, fie se aplica si in cazul actiunii exercitate de copil sau de mama acestuia termenul de prescriptie de 6 luni prevazut in art. 55 alin. 1 din Codul familiei.
    Pentru a nu contraveni principiului constitutional al egalitatii in drepturi a persoanelor aflate in situatii juridice similare, trebuie acceptat ca si in cazul actiunii promovate de mama si de copil termenul de prescriptie sa fie tot de 6 luni. Revine judecatorului rolul ca pana la interventia legiuitorului, in ceea ce priveste data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, sa aplice regula generala inscrisa in art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, potrivit careia "prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune".
    Avocatul Poporului considera ca instituirea unui termen scurt pentru introducerea actiunii in tagaduirea paternitatii vine in sprijinul interesului copilului, pentru a nu se mentine multa vreme incertitudinea asupra paternitatii acestuia.
    Faptul ca, prin Decizia nr. 349/2001, Curtea Constitutionala a constatat ca "dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstitutionale in masura in care nu recunosc decat tatalui, iar nu si mamei si copilului nascut in timpul casatoriei, dreptul de a porni actiunea in tagaduirea paternitatii" nu conduce, implicit, la concluzia ca actiunea pornita de mama sau de copil ar fi imprescriptibila. Curtea nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.
    In ce priveste "regimul discriminatoriu intre tatal copilului nascut in timpul casatoriei si tatal copilului nascut in afara casatoriei", invocat de autorul exceptiei, ne aflam in prezenta a doua institutii de drept cu regimuri juridice diferite. Pentru prima categorie se aplica institutia prezumtiei de paternitate, iar pentru a doua categorie au fost reglementate doua modalitati de stabilire a filiatiei: recunoasterea voluntara de paternitate sau hotararea judecatoreasca. In acest fel s-a urmarit crearea unui regim juridic de egalitate in drepturi intre copilul nascut in afara casatoriei si copilul nascut in timpul casatoriei.
    In acelasi timp, exista diferente de reglementare juridica intre institutia tagaduirii paternitatii si institutia contestarii recunoasterii de paternitate, aceasta din urma venind in sprijinul intereselor copilului, in scopul evitarii unor recunoasteri nereale.
    In consecinta, legiuitorul a instituit un termen de prescriptie de 6 luni pentru introducerea actiunii de tagaduire a paternitatii, in timp ce actiunea in contestare a recunoasterii de paternitate este imprescriptibila, fapt ce nu este de natura a incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor. De altfel, Curtea Constitutionala a decis, in mod constant, ca acest principiu nu inseamna uniformitate, asa incat, in situatii diferite, tratamentul juridic este diferentiat.
    In consecinta, Avocatul Poporului opineaza in sensul ca prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1) ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 55 alin. 1 din Codul familiei, republicat in Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare. Textul legal criticat are urmatorul continut:
    - Art. 55 alin. 1: "Actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 6 luni de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care au urmatorul continut: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
    In motivarea exceptiei se sustine ca textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie un termen de prescriptie pentru actiunea in tagaduirea paternitatii numai in ce il priveste pe tatal copilului, iar nu si pentru mama copilului si pentru copil, pentru care actiunea in tagaduirea paternitatii este imprescriptibila. In aceeasi ordine de idei, autorul exceptiei considera ca, exercitand actiunea in tagaduirea paternitatii, tatal copilului nascut in timpul casatoriei se afla intr-o situatie defavorabila si in raport cu tatal copilului nascut in afara casatoriei, care, dupa ce a recunoscut copilul in conditiile prevazute de art. 57 alin. 1 din Codul familiei, are, potrivit art. 58 alin. 1 din acelasi cod, posibilitatea sa conteste recunoasterea de paternitate, printr-o actiune imprescriptibila.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca din textul de lege criticat nu rezulta un regim discriminatoriu, intre copilul nascut in timpul casatoriei, mama copilului si tatal acestuia, in privinta termenului de exercitare a actiunii in tagaduirea paternitatii.
    Textul de lege reglementeaza termenul in care tatal copilului nascut in timpul casatoriei poate sa introduca actiune in tagaduirea paternitatii, fara sa cuprinda nici o precizare cu privire la termenul in care aceasta actiune ar putea fi introdusa de mama copilului sau de copilul nascut in timpul casatoriei, ceea ce se explica prin modul in care legiuitorul a conceput regimul filiatiei fata de tata.
    Astfel, prin art. 53 alin. 1 din Codul familiei s-a instituit o prezumtie legala in sensul ca paternitatea copilului nascut in timpul casatoriei apartine sotului mamei, cu consecinta prevazuta in art. 54 alin. 2 din acelasi cod ca actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita numai de sot.
    Prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002) Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstitutionale in masura in care nu recunosc decat tatalui, iar nu si mamei si copilului nascut in timpul casatoriei, dreptul de a porni actiunea in tagaduirea paternitatii.
    Regimul juridic al filiatiei fata de tata, rezultat ca efect al amintitei decizii a Curtii, si anume recunoasterea dreptului mamei si a copilului nascut in timpul casatoriei de a introduce actiune in tagaduirea paternitatii, nu a suferit insa nici o modificare in privinta prescriptibilitatii actiunii intentate de tatal copilului si nici nu a fost completat cu dispozitii legale prin care sa se stabileasca termenul in care actiunea poate fi exercitata de mama sau de copil. Astfel, in absenta unei dispozitii legale prin care sa se stabileasca termenul in care actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita de mama sau de copil, Curtea nu are posibilitatea sa constate existenta vreunei discriminari, ramanand in competenta instantei de judecata sa faca interpretarea si aplicarea corecta a legii.
    Curtea nu poate primi nici sustinerea autorului exceptiei privind tratamentul discriminator aplicat titularului actiunii in tagaduirea paternitatii in raport cu titularul actiunii in contestarea recunoasterii de paternitate - in primul caz termenul de introducere al actiunii fiind limitat, in cel de al doilea caz actiunea fiind imprescriptibila - dat fiind ca cele doua situatii juridice invocate nu sunt identice si nici similare, astfel ca reglementarea lor diferita nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, exceptie ridicata de Silviu Singeorzan in Dosarul nr. 858/2003 al Judecatoriei Bistrita.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 2 decembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu

                              OPINIE SEPARATA
la Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei

    Contrar punctului de vedere al majoritatii membrilor Curtii, consideram ca art. 55 alin. 1 din Codul familiei contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    In conditiile in care, potrivit art. 54 alin. 2 din acelasi cod, singurul indreptatit la actiune in contestarea paternitatii era numai tatal prezumtiv, respectiv sotul mamei din casatoria pe parcursul careia a fost conceput sau s-a nascut copilul a carui paternitate constituia obiect de disputa, evident, problema instituirii unui termen de prescriptie pentru valorificarea dreptului in cauza, cu finalitatea limitarii in timp a starii de incertitudine in aceasta materie, nu se punea decat exclusiv in ceea ce-l priveste. Asa se explica de ce art. 55 alin. 1 din Codul familiei reglementeaza numai termenul de prescriptie al dreptului la actiune al carui titular este tatal.
    Prin efectul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial nr. 240 din 10 aprilie 2002, calitatea de titular al unei asemenea actiuni a fost recunoscuta si mamei si copilului, ceea ce impunea completarea reglementarii cu dispozitii similare celei cuprinse in art. 55 alin. 1 cu privire la dreptul la actiune al tatalui, referitoare la prescriptia dreptului material la actiune si in ceea ce-i priveste. Neavand calitatea de legiuitor pozitiv, Curtea nu a putut-o face si, datorita pasivitatii legiuitorului, care nu a intervenit in sensul aratat, necorelarea reglementarilor in cauza s-a perpetuat in timp.
    In acest context, art. 55 alin. 1 din Codul familiei a devenit neconstitutional, intrucat prevede un termen de prescriptie doar in ceea ce priveste dreptul la actiune al tatalui, fara sa prevada nimic cu privire la dreptul la aceeasi actiune cand titular este mama sau copilul. Or, in absenta unor prevederi in acest sens, urmeaza a-si gasi aplicare dreptul comun potrivit caruia dreptul la actiune avand un obiect nepatrimonial este imprescriptibil, ceea ce impune concluzia ca, de lege lata, mama si copilul pot introduce oricand actiune in contestarea filiatiei fata de tata, in vreme ce acesta nu o poate face decat in termen de 6 luni de la data cand a cunoscut nasterea copilului, potrivit exceptiei instituite prin articolul mai sus mentionat.
    Asa fiind, contrar celor retinute in decizie si anume ca, "[...] in absenta unei dispozitii legale prin care sa se stabileasca termenul in care actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita de mama sau de copil, Curtea nu are posibilitatea sa constate existenta vreunei discriminari, ramanand in competenta instantei de judecata sa faca interpretarea si aplicarea corecta a legii", Curtea avea posibilitatea si era tinuta sa exercite controlul de constitutionalitate asupra textului legal, prilej cu care urma sa retina ca acesta contravine principiului constitutional al egalitatii in fata legii. Refuzand sa o faca si intrucat, in materia drepturilor personale nepatrimoniale, imprescriptibilitatea este regula, iar prescriptia constituie exceptia, cazurile de exceptie fiind expres si limitativ prevazute de lege si de stricta interpretare, reglementarea prescriptiei doar in ceea ce priveste dreptul la actiune al tatalui nu permite aplicarea acesteia, prin analogie, si privitor la dreptul la actiune al mamei si copilului. Asa fiind, instantele de judecata sunt tinute, de lege lata, pentru a asigura interpretarea si aplicarea corecta a legii, sa supuna unui tratament juridic discriminator, in materie de prescriptie, pe titularii dreptului material la actiune in contestarea paternitatii, consecinta nedorita, dar inevitabila, a mentinerii in vigoare a unei reglementari neconstitutionale.
    Pentru ratiunile expuse intelegem sa formulam prezenta opinie separata.

                                JUDECATOR,
                          Serban Viorel Stanoiu