DECIZIE   Nr. 451 din 25 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215^1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 896 din 15 decembrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215^1 din Codul penal, exceptie ridicata de Dumitru Dobrogeanu in Dosarul nr. 1.888/2002 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile art. 215^1 din Codul penal, referitoare la infractiunea de delapidare, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece nu contin dispozitii discriminatorii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 mai 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.888/2002, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215^1 din Codul penal, exceptie ridicata de Dumitru Dobrogeanu, inculpat in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia, care a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de delapidare, deoarece, in calitate de administrator la o asociatie de proprietari, n-a putut justifica 100 de milioane de lei din banii asociatiei, considera ca dispozitiile legale care i s-au aplicat sunt neconstitutionale nu prin ele insele, ci pentru ca legea nu prevede si pentru aceasta infractiune, asa cum prevede pentru infractiunile de abuz de incredere (art. 213 din Codul penal) si de gestiune frauduloasa (art. 214 din Codul penal), ca actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, desi este vorba, si la delapidare, tot despre proprietate privata. El mai sustine ca urmarirea din oficiu in cazul delapidarii constituie o reminiscenta fie a codurilor penale de la 1864 si 1936, care prevedeau delapidarea printre infractiunile savarsite de functionari publici, fie a Codului penal de la 1968, care o prevedeau ca infractiune contra avutului obstesc. Pastrandu-se, pentru infractiunea de delapidare, principiul oficialitatii, in ce priveste punerea in miscare a actiunii penale, se creeaza, in opinia autorului exceptiei, o discriminare a autorilor acestei infractiuni, in comparatie cu cei ai infractiunilor de abuz de incredere sau de gestiune frauduloasa, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice.
    Judecatoria Constanta arata ca exceptia este neintemeiata, deoarece textul criticat nu instituie discriminari in functie de tipul de proprietate sau de persoane, ori de forma lor de organizare, nefiind contrar art. 16 din Constitutie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca exceptia este nefondata. Situatia infractiunii de delapidare este diferita de aceea a infractiunilor de abuz de incredere si de gestiune frauduloasa, deoarece subiectul delapidarii are si calitatea de functionar caruia i s-a incredintat gestionarea sau administrarea banilor societatii comerciale sau unitatii la care se refera art. 145 din Codul penal. Necesitatea apararii acestor relatii sociale specifice a impus un regim deosebit in raport cu infractiunile de abuz de incredere si de gestiune frauduloasa si deci nu se poate vorbi de incalcarea art. 16 din Constitutie.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 215^1 din Codul penal sunt constitutionale. Se arata, in acest sens, ca este dreptul legiuitorului de a opta pentru regula urmaririi, judecarii si sanctionarii din oficiu a infractiunii de delapidare si pentru procedura plangerii prealabile in cazul altor infractiuni, intre care abuzul de incredere si gestiune frauduloasa. Fiind vorba de situatii diferite, nu se poate vorbi de incalcarea principiului egalitatii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie, formal, dispozitiile art. 215^1 din Codul penal, dar de fapt se critica omisiunea legiuitorului de a prevedea si pentru infractiunea de delapidare regula punerii in miscare a actiunii penale numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Autorul exceptiei considera ca legea creeaza astfel o discriminare a delapidatorului in raport cu autorul unei infractiuni de abuz de incredere sau gestiune frauduloasa, care este urmarit numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cu toate ca, si in cazul delapidarii, este vorba tot de proprietate privata.
    Dispozitiile art. 215^1 din Codul penal au urmatorul cuprins: "Insusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 15 ani.
    In cazul in care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi."
    Analizand actele dosarului, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate, intemeiata pe faptul ca legea prevede ca actiunea penala pentru infractiunea de delapidare se pune in miscare din oficiu, iar nu la plangerea prealabila a persoanei vatamate, asa cum s-a prevazut pentru infractiunile de abuz de incredere si gestiune frauduloasa, este neintemeiata.
    Conform art. 126 alin. (2) din Constitutie, in forma republicata, "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai de lege". Legiuitorul roman a optat pentru regula generala de urmarire, judecare si sanctionare din oficiu a infractiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constitutional al legiuitorului de a stabili si anumite exceptii de la aceasta regula generala. Astfel, s-a prevazut ca in anumite cazuri, datorita caracterului si continutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vatamate sau relatiilor speciale dintre faptuitor si persoana lezata, punerea in miscare a actiunii penale sa fie conditionata de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate. Generalizarea acestei conditionari ar impiedica insa, in mod evident, protectia eficienta a societatii, a intereselor generale fata de faptele care prezinta pericol social, prevazute de legea penala.
    Curtea constata, de asemenea, ca in cazul infractiunii de delapidare, legiuitorul are temeiuri serioase de politica penala sa pastreze principiul oficialitatii, avand in vedere calitatea de functionar a faptuitorului si relatiile de serviciu existente intre el si persoana vatamata. In consecinta, nu se poate vorbi de incalcarea principiului constitutional al egalitatii in drepturi.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215^1 din Codul penal, exceptie ridicata de Dumitru Dobrogeanu in Dosarul nr. 1.888/2002 al Judecatoriei Constanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu