DECIZIE   Nr. 450 din 25 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 107 din  4 februarie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Atlas" - S.A. Craiova in Dosarul nr. 9.095/CIV/2002 al Tribunalului Dolj - Sectia civila.
    La apelul nominal este prezent Aurel Mustata, personal si in calitate de mandatar al partilor Adrian Rotaru, Victor Rotaru, Alexandra Dumitra, Marcela Marin, Paulina Popescu si Maria Boruga. De asemenea este prezenta Ana Raducu, personal si in calitate de mandatar pentru Petre Lulelaru, lipsind Societatea Comerciala "Atlas" - S.A. Craiova, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Partile prezente solicita respingerea exceptiei, aratand ca dispozitiile criticate reprezinta norme de procedura care nu contravin prevederilor constitutionale. Se arata ca asupra acestor dispozitii Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 43/2001, statuand ca aceste texte sunt constitutionale. In sustinere Aurel Mustata depune note scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neintemeiata, aratand ca textele criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 27 si 28 din Legea nr. 10/2001, care se refera la cazul in care bunurile preluate abuziv se afla in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, ipoteza in care notificarea privind restituirea bunului se adreseaza institutiei publice care a efectuat privatizarea, or, arata acesta, autorul exceptiei nu se gaseste in nici una dintre situatiile prevazute de aceste texte.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 9.095/CIV/2002, Tribunalul Dolj - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Atlas" - S.A. Craiova.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile criticate incalca prevederile art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1), deoarece, arata acesta, un agent economic privat nu poate fi obligat, in temeiul unor dispozitii legale, sa restituie in natura sau sa plateasca despagubiri persoanelor determinate prin lege ca fiind indreptatite la reparatii, intrucat s-ar aduce atingere dreptului sau de proprietate, care s-a nascut tot in temeiul legii. Autorul exceptiei arata ca, fiind o societate comerciala cu capital integral privat, imobilul in litigiu a intrat in patrimoniul sau in mod legal, in temeiul Legii nr. 15/1990 si al Legii nr. 31/1990, iar privatizarea ei s-a facut cu respectarea Legii nr. 58/1991 si a Legii nr. 77/1994, titlul sau de proprietate nefiind contestat.
    Instanta de judecata considera ca exceptia nu este intemeiata, deoarece legiuitorul nu a voit sa consacre o expropriere.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Din analiza reglementarii cuprinse in Legea nr. 10/2001, Guvernul ajunge la concluzia ca invocarea exceptiei a rezultat dintr-o gresita interpretare si aplicare a prevederilor acestei legi.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 20 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au urmatorul continut:
    - Art. 20 alin. (1): "Imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare.";
    - Art. 24 alin. (1): "Daca restituirea in natura nu este aprobata sau nu este posibila, dupa caz, detinatorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 23 alin. (1) sa faca persoanei indreptatite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzatoare valorii imobilului."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 41 alin. (2), precum si prevederile art. 135 alin. (1) din Constitutie, deoarece bunul revendicat a devenit proprietatea sa in temeiul dispozitiilor Legii nr. 15/1990.
    Potrivit Constitutiei republicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si renumerotarea textelor, art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2), iar art. 135 a devenit art. 136. Dispozitiile fostului art. 135 alin. (1) din Constitutie nu se mai regasesc la art. 136 din Constitutia republicata, ele fiind incluse in prevederile art. 44 alin. (1) si (2) teza intai, avand in noua redactare un continut mult mai complex.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza.
    In jurisprudenta sa, ca, de exemplu, Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, definitiva prin Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, si Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, Curtea Constitutionala a decis, in ceea ce priveste Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, ca aceasta lege nu reprezinta, in realitate, prin prevederile sale, actul juridic in baza caruia imobilul a trecut in proprietatea statului, ci constituie actul normativ in baza caruia societatile comerciale, care au luat fiinta prin transformarea fostelor unitati economice de stat, au devenit proprietare asupra bunurilor aflate in patrimoniul lor, astfel cum prevad dispozitiile art. 20 alin. (2) din lege. Potrivit acestui text "Bunurile din patrimoniul societatilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu". De asemenea, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. I din 7 septembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, si Decizia nr. 9 din 22 ianuarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, Curtea a statuat ca "bunurile regiilor autonome si ale societatilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privata (...)".
    Prin aceleasi decizii Curtea a mai retinut ca, in conformitate cu regimul constitutional al dreptului de proprietate, nationalizarea este inadmisibila. Trecerea silita in proprietatea statului a unor bunuri proprietate privata se poate realiza prin expropriere, in conditiile prevazute la art. 41 alin. (3) si (5) din Constitutie, sau prin confiscare, in cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, in conditiile prevazute la alin. (8) al aceluiasi articol. Aceste dispozitii constitutionale constituie garantii ale dreptului de proprietate privata.
    De asemenea, Curtea a mai statuat ca intr-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constitutie, repararea unui act injust nu se poate realiza decat prin recurgerea la procedee legale, care sa nu contravina dispozitiilor constitutionale si obligatiilor ce decurg din tratatele si documentele internationale pe care statul roman si le-a asumat si a caror respectare este obligatorie, conform dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie. In acest sens Curtea a retinut incidenta prevederilor art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit carora "Orice persoana are dreptul la proprietate atat singura, cat si in asociatie cu altii" si "Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa". Aceste principii sunt prevazute si in Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificat de Romania prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, care prevede la art. 1 alin. 1 ca "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
    Asa fiind, ar fi greu de presupus ca prin Legea nr. 10/2001 sa se fi consacrat o alta solutie care ar reprezenta, neindoielnic, o infrangere a principiului ocrotirii - in prezent al garantarii - proprietatii private.
    In fapt o asemenea problema nici nu exista, reglementarea cuprinsa in Legea nr. 10/2001 fiind constitutionala.
    Intr-adevar, cat priveste art. 20 alin. (1) din lege, Curtea observa ca prevederile acestuia trebuie coroborate cu cele ale art. 27 si 28 din aceeasi lege, care se refera nemijlocit la cazul in care bunurile preluate abuziv in trecut se afla in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale. In aceasta ipoteza notificarea prin care se solicita restituirea (in echivalent) se adreseaza institutiei publice care a efectuat privatizarea, anume Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (fostul Fond al Proprietatii de Stat), ministerul de resort sau autoritatea administratiei publice locale, in a carei raza teritoriala era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.
    Art. 28 si urmatoarele din lege stabilesc masuri pentru obtinerea despagubirii, prin decizia sau, dupa caz, prin dispozitia motivata a organului institutiei publice implicate in privatizare sau, in cazul unor divergente, prin hotarare judecatoreasca.
    In ceea ce priveste art. 24 alin. (1) din lege, criticat, de asemenea, prin exceptia de neconstitutionalitate, acesta consacra solutia despagubirii prin echivalent, atunci cand restituirea in natura a bunurilor in chestiune nu este posibila (ca, de pilda, in ipoteza privatizarii), ceea ce, desigur, nu infrange nici un text sau principiu constitutional, fiind vorba despre o chestiune de aplicare a legii.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 20 alin. (1) si art. 24 din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, statuand ca aceste dispozitii legale nu contin nici o prevedere expresa care sa vina in contradictie cu prevederile art. 135 din Constitutie. Prin aceeasi decizie Curtea a mai statuat ca dispozitiile art. 20 si 24 din lege nu vor putea fi aplicate decat in concordanta cu prevederile art. 135 si ale art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
    Atat solutia, cat si considerentele acestei decizii sunt valabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele expuse, in temeiul art. 144 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Atlas" - S.A. Craiova in Dosarul nr. 9.095/CIV/2002 al Tribunalului Dolj - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu