DECIZIE Nr.
435 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 252 din 15 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie
ridicată de Otilia Malenceac în Dosarul nr. 10521.1/55/2008 al Tribunalului
Arad - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10521.1/55/2008, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului. Excepţia a fost ridicată de Otilia Malenceac într-o acţiune civilă ce are ca
obiect reglementarea dreptului de a avea legături personale cu minorul.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autoarea
acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale,
întrucât conferă posibilitatea altor persoane, inclusiv bunicilor, de a avea
legături personale, respectiv de a găzdui minorul, primejduindu-se viaţa,
siguranţa şi integritatea psihică a acestuia şi aducându-se atingere libertăţii,
vieţii intime, familiale şi private. Autoarea critică textul de lege şi prin
raportare la prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, arătând că,
potrivit acestuia, doar părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul
păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul, extinderea sferei
persoanelor care pot avea legături personale cu acesta fiind neconstituţională.
Totodată, arată că mijloacele de a obţine copilul de la orice persoană care
l-ar ţine, fără drept, în temeiul art. 103 din Codul familiei, sunt foarte
anevoioase.
Tribunalul Arad - Secţia civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In
acest sens, arată că atât dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, cât
şi prevederile art. 1 alin. 4 din Codul familiei consacră principiul egalităţii
soţilor, dreptul şi îndatorirea acestora de a asigura creşterea, educarea şi
instrucţia copiilor. In exerciţiul drepturilor faţă de copii, soţii au drepturi
egale conform art. 97 alin. 1 din Codul familiei, principiul egalităţii soţilor
fiind consacrat şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi alte acte
internaţionale. Arată că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004 a
fost reglementat numai dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul de
a avea relaţii personale cu acesta, neexistând propuneri privind şi drepturile
copilului în relaţiile cu rudele. In prezent, formele de concretizare a acestor
relaţii personale sunt stabilite de art. 15 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr.
272/2004, acestea concretizându-se în întâlnirile copilului cu părintele sau o
altă persoană care are dreptul la relaţii personale cu acesta, vizitarea
copilului la domiciliul acestuia sau găzduirea copilului pe o perioadă
determinată de către părintele la care nu locuieşte în mod obişnuit.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 22, 26 şi 49, ci
sunt expresia respectării şi garantării drepturilor copilului, în acord cu
interesul superior al acestuia. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 23 din
Constituţie nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 557
din 23 iunie 2004, care au următorul conţinut: „In sensul prezentei legi,
relaţiile personale se pot realiza prin: [...]
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de
către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod
obişnuit."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritatea fizică
şi psihică, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 26
privind viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 49 referitoare la
protecţia copiilor şi tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că art. 15 face parte din capitolul II - Drepturile
copilului, secţiunea I - Drepturi şi libertăţi civile din Legea
nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi
reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalităţilor de
realizare a relaţiilor personale între copil şi părinţii, rudele, precum şi
alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, copilul „are dreptul de a menţine relaţii
personale" cu persoanele menţionate anterior,
alin. (3) al aceluiaşi articol reglementând faptul că „părinţii sau un alt
reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale
acestuia cu bunicii [...], decât în cazurile în care instanţa decide în acest
sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea
fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului."
De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 272/2004, „prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi
garantarea drepturilor copilului" şi se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu
drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor sau altor reprezentanţi legali,
precum persoanelor care îl au în plasament legal. De asemenea, va prevala în
toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile
publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate
de instanţele judecătoreşti (art. 2 din lege).
In speţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost
invocată într-o cauză civilă ce are ca obiect acţiunea formulată de bunicii
care au crescut minorul până la vârsta de 6 ani, prin care aceştia solicită
stabilirea de către instanţă a dreptului de a avea legături personale cu
minorul.
Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reţine
motivele de neconstituţionalitate invocate de autor, prevederile de lege
criticate fiind în acord atât cu dispoziţiile constituţionale privind protecţia
copiilor şi a tinerilor potrivit cărora „Copiii şi tinerii se bucură de un
regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor", cât şi cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie potrivit
cărora „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi
privată".
Curtea reţine faptul că soluţia legislativă criticată
asigură respectarea „vieţii de familie", eventualele măsuri legislative
care ar împiedica relaţia dintre minor şi bunici constituind o ingerinţă în
dreptul la viaţa familială.
De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului, în cadrul noţiunii de „viaţă familială", în sensul
art. 8 din Convenţie, au fost
incluse şi raporturile dintre rude apropiate „care pot avea un rol
considerabil în materie, cum ar fi spre exemplu, cele între bunici şi nepoţi
[...], ceea ce implică pentru stat obligaţia de a acţiona în aşa fel încât să
asigure rezolvarea normală a acestor raporturi."
(Marckx vs. Belgia, 13 iunie 1979). Totodată, în
speţă, legătura dintre minor şi bunici, având suficientă constanţă pentru a
crea legături familiale de facto, justifică cererea acestora de a avea legături personale cu minorul.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia
şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Otilia Malenceacîn
Dosarul nr. 10521.1/55/2008 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu