DECIZIE Nr.
428 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6),
art. 211 alin. (1) teza întai, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1),
art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1)
teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1)
şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Elena Vereşîn Dosarul nr.
5.548/221/2008 al Judecătoriei Deva.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-şef referă asupra cauzei şi arată
că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea
unui termen de judecată în vederea angajării unui avocat.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că
instanţa constituţională a fost sesizată la data de 15 decembrie 2008, astfel
că autorul a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, se opune
acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de
autorul excepţiei.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.548/221/2008, Judecătoria Deva a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208
alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin.
(2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1)
şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepţia a fost ridicată de Elena Vereş într-o cauză
având ca obiect o contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 53, 56 şi 135, deoarece „se
instituie un monopol al statului în domeniul asigurărilor de sănătate".
Astfel, arată că „prin lege se putea stabili ca persoanele care dovedesc că beneficiază
de asigurare privată să nu fie obligate la plata contribuţiei asigurărilor
publice de sănătate, putând fi înserată în lege, în acest sens, o altă situaţie
de natura celor enumerate în art. 213 din Legea nr. 95/2006". Consideră că
„înlăturarea monopolului nu aduce atingere nici principiilor, nici funcţiilor
şi nici politicilor privind asistenţa de sănătate publică şi nici programului
naţional de sănătate".
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6)
este neîntemeiată, iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte
dispoziţii de lege este inadmisibilă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, deoarece autorul
acesteia propune o anumită aplicare şi interpretare a textelor de lege
criticate, dictată de interese proprii şi condiţionată la un caz specific,
precum şi completarea şi modificarea acestora în considerarea unei situaţii
date.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin.
(1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin.
(1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu
modificările şi completările ulterioare.
Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege
sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56
referitoare la contribuţii financiare şi art. 135 privind economia.
Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că aceste texte constituţionale nu au nicio semnificaţie pentru
soluţionarea excepţiei.
De altfel, autorul excepţiei nu face o veritabilă
critică de neconstituţionalitate, ci, arătând că nu doreşte să beneficieze de
asigurările publice de sănătate întrucât a încheiat un contract de asigurare de
sănătate privată, solicită completarea legii cu această situaţie.
In aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, In temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6),
art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1),
art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Elena Vereş în
Dosarul nr. 5.548/221/2008 al Judecătorie Deva.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman