DECIZIE Nr. 428 din 21 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin.
4 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1187 din 13 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt in Dosarul nr. 2.384/2004 al
Tribunalului Olt - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei
de neconstitutionalitate, deoarece textul legal criticat ar trebui analizat din
perspectiva principalului obiectiv al procesului penal, si anume adevarul. Or,
Ministerul Public este, potrivit art. 131 din Constitutie, republicata,
reprezentantul intereselor generale ale societatii si aparatorul ordinii de
drept. In virtutea acestui mandat procurorii conduc si supravegheaza
activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, ceea ce presupune ca
acestia trebuie sa aiba posibilitatea functionala de a strange probele necesare
aflarii adevarului si identificarii persoanelor care au comis infractiuni.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.384/2004,
Tribunalul Olt - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura
penala.
Exceptia a fost ridicata de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt in dosarul
mentionat, avand drept obiect solutionarea recursului formulat impotriva
incheierii de sedinta pronuntate la data de 17 mai 2004 de Judecatoria Slatina,
prin care s-a respins cererea parchetului de efectuare a unei perchezitii
domiciliare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
in faza de urmarire penala procurorul supravegheaza activitatea de urmarire
penala sau realizeaza efectiv aceasta activitate in conditiile art. 209 din
Codul de procedura penala. In exercitarea acestui rol poate cere instantei de
judecata sa dispuna efectuarea unei perchezitii domiciliare, daca sunt suficiente
indicii, in sensul ca aceasta este necesara pentru descoperirea si strangerea
probelor utile pentru stabilirea situatiei de fapt reale. Potrivit textului
legal criticat, judecatorul se pronunta prin incheiere asupra cererii, in
camera de consiliu, fara citarea partilor si cu participarea procurorului.
Aceasta incheiere nu este supusa insa cailor de atac ordinare, situatie care
este de natura a incalca dispozitiile art. 129 din Constitutie, republicata.
In realitate, autorul exceptiei nu critica redactarea textului legal
invocat, ci forma eliptica a acestuia, care nu permite Ministerului Public si
partilor interesate sa conteste incheierea instantei. Propune, de lege ferenda,
introducerea unei norme care sa permita procurorului sa exercite o cale de atac
impotriva incheierii prin care i s-a respins cererea de efectuare a unei
perchezitii domiciliare.
Tribunalul Olt - Sectia penala opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, desi, potrivit art. 27 din
Constitutie, republicata, domiciliul si resedinta sunt inviolabile, perchezitia
domiciliara poate contribui la rezolvarea cauzelor penale, importanta acesteia,
ca procedeu de investigatie, fiind subliniata in literatura de specialitate,
unde se arata ca asigura procurarea unor probe indispensabile, iar uneori unice
pentru rezolvarea cauzei. Instanta apreciaza ca pentru aceste motive este
necesar ca procurorul sa aiba posibilitatea de a exercita cai de atac impotriva
incheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de efectuare a unei
perchezitii domiciliare.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost
comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. De
asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare,
s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece instituirea regulilor de desfasurare a procesului este
de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din
dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit carora
"competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute
numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 129 din Constitutie,
republicata, "impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
Prin urmare, dispozitiile de lege criticate, referitoare la procedura
dispunerii perchezitiei domiciliare in cursul urmaririi penale, nu contravin
prevederilor constitutionale invocate.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu incalca sub nici un
aspect regula constitutionala potrivit careia, impotriva hotararilor
judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de
atac in conditiile legii. Pe cale de consecinta, caile de atac sunt stabilite
exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea
unor situatii diferite. In plus, dispozitiile legale criticate se constituie in
norme de procedura a caror reglementare este, conform art. 126 alin. (2) din
Legea fundamentala, de nivelul legii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
100 alin. 4 din Codul de procedura penala, care are urmatorul continut:
"Perchezitia domiciliara se dispune in cursul urmaririi penale in camera
de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este
obligatorie."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 129,
referitoare la folosirea cailor de atac.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca dispozitiile
art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala reglementeaza posibilitatea
dispunerii perchezitiei domiciliare in cursul primei faze a procesului penal,
si anume in faza de urmarire penala. Aceasta se dispune, in acord cu
prevederile constitutionale ale art. 27 alin. (3), de catre judecator, in
conditiile si in formele prevazute de Codul de procedura penala.
Curtea Constitutionala constata ca nu poate fi primita critica de
neconstitutionalitate sustinuta de autorul exceptiei, deoarece prevederile art.
129 din Constitutie, republicata, circumscriu legii - in speta Codului de
procedura penala - conditiile in care se pot exercita caile de atac impotriva
hotararilor judecatoresti. Or, dispozitiile art. 100 alin. 4 din Codul de
procedura penala se constituie in norme de procedura care, in virtutea
dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora
"Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute
numai prin lege", pot fi stabilite exclusiv de legiuitor.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu critica textul art. 100 alin.
4 din Codul de procedura penala pentru ceea ce contine, ci, pentru ceea ce nu
prevede, respectiv, posibilitatea exercitarii de catre procuror a unei cai de
atac impotriva incheierii instantei, prin care s-a respins cererea de a se
dispune efectuarea perchezitiei domiciliare, urmarind completarea textului in
acest sens.
Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
"Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii
actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului" si, prin urmare, nu are competenta de a cenzura
o redactare eliptica a textului legal criticat si nici de a face propuneri de
lege ferenda. In sensul acestor reglementari legale, exceptia de
neconstitutionalitate apare ca fiind inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt in Dosarul nr. 2.384/2004 al
Tribunalului Olt.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
OPINIE SEPARATA
In dezacord cu solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate,
adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii, opinez ca art. 100 alin. 4 din
Codul de procedura penala contravine prevederilor art. 131 alin. (1) din
Constitutia Romaniei, republicata.
Considerentele sunt urmatoarele:
In sistemul Codului de procedura penala, perchezitia constituie un procedeu
de descoperire a mijloacelor materiale de proba. Deosebit de importanta in
investigarea infractiunilor a caror latura obiectiva se caracterizeaza prin
elementul detinere, perchezitia asigura procurarea probelor indispensabile
stabilirii adevarului privind savarsirea faptei prevazute de legea penala.
Luand in considerare importanta perchezitiei ca mijloc procedural de aflare
a adevarului in cauzele penale, iar, pe de alta parte, principiul
inviolabilitatii domiciliului, Constitutia Romaniei a prevazut in art. 27 alin.
(3) ca perchezitia se dispune exclusiv de judecator si se efectueaza in
conditiile si in formele prevazute de lege.
In ceea ce priveste consacrarea constitutionala a libertatii legiuitorului
de a reglementa conditiile si formele in care se efectueaza perchezitia, ca si
atributia legiuitorului de a stabili prin lege procedura de judecata sau
conditiile de exercitare a cailor de atac, aceasta nu poate fi inteleasa ca o
recunoastere a libertatii nelimitate de legiferare in aceste materii, ci,
tinand seama de prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, republicata,
privind suprematia Constitutiei, ca o definire de atributii, care trebuie
exercitate in deplina concordanta cu celelalte norme si principii prevazute in
Legea fundamentala.
Din aceasta perspectiva, dispozitiile art. 100 alin. 4 din Codul de
procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inlatura
posibilitatea atacarii de catre procuror a incheierii prin care judecatorul
respinge cererea acestuia de efectuare a perchezitiei domiciliare, caci,
potrivit art. 131 alin. (1) din Constitutie, republicata, "In activitatea
judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si
apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor",
iar exercitarea de catre procuror a acestui rol este cu desavarsire imposibila,
in cazul in care i se refuza dreptul de a ataca incheierea de respingere a
cererii de efectuare a perchezitiei domiciliare.
Neconstitutionalitatea dispozitiei legale mentionate este cu deosebire
evidenta in cazul infractiunii de detinere de materii explozive avand ca obiect
o cantitate mai mare de 1 kg de trotil (art. 280 alin. 3 din Codul penal), al
infractiunii de detinere de droguri de mare risc (art. 2 alin. 2 din Legea nr.
143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri), al
infractiunilor privitoare la regimul armelor si munitiilor, materialelor
nucleare si al materiilor radioactive (art. 279 - art. 279^1 din Codul penal)
si al altor infractiuni cu grad ridicat de pericol public, fapte care, prin
interzicerea exercitarii de catre procuror a cailor de atac impotriva
incheierii de respingere a cererii de efectuare a perchezitiei, nu ar putea fi
urmarite si sanctionate, cu riscuri inacceptabile pentru interesul general al
societatii si pentru apararea ordinii de drept.
In consecinta, apreciez ca dispozitia legala este neconstitutionala, in
masura in care inlatura posibilitatea atacarii de catre procuror a incheierii
prin care judecatorul respinge cererea acestuia de efectuare a perchezitiei
domiciliare.
Judecator,
Nicolae Cochinescu