DECIZIE Nr.
423 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 35, ale art. 37 alin. (4) si ale art.
38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenta,
domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani, ale art.
42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea
asociatiilor de proprietari, precum si a celor doua acte normative, în
ansamblul lor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 270 din 24 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35, art.37 alin. (4) şi ale art. 38
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul,
reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ale art. 42 din Legea
nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de
proprietari, precum şi a celor două acte normative, în ansamblul lor. Excepţia
a fost ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 861/45/2008 al Curţii de
Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal,
lipsind partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta combate, mai întâi,
punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului, precizând că starea de
indiviziune nu reprezintă, într-adevăr, o chestiune de constituţionalitate, dar
dacă legea care reglementează regulile de conduită într-un condominiu este
neclară şi susceptibilă de diverse interpretări, atunci acel act normativ
contravine Constituţiei. In speţă, sunt încălcate dispoziţiile art. 21, art. 24
şi ale art. 61 din Legea fundamentală, deoarece actele normative criticate nu
prevăd sancţiuni pentru folosirea ilegală a unui condominiu, omisiune
legislativă de natură să afecteze drepturile fundamentale invocate. De altfel,
responsabilitatea pentru neclaritatea legilor criticate, care au dat naştere
situaţiei de fapt în care se află autorul excepţiei, revine instituţiilor
publice centrale şi locale, dar şi autorităţii judecătoreşti. Apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă şi întemeiată şi depune la
dosar o serie de acte privind aspecte specifice cauzei deduse judecăţii în faţa
instanţei ordinare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul acesteia
este, în realitate, nemulţumit de neclaritatea sau inexistenţa, în cuprinsul actelor
normative criticate, a unor dispoziţii legale care să reglementeze anumite
condiţii de ocupare a unui condominiu, raportate la situaţia sa de fapt. Or,
asemenea critici nu pot constitui obiectul controlului exercitat de Curtea
Constituţională.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 861/45/2008, Curtea
de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35, art. 37 alin. (4) şi ale art.
38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.97/2005 privind evidenţa,
domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ale art.
42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari, precum şi a celor două acte normative, în
ansamblul lor.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Corneliu Căileanu într-o acţiune de contencios administrativ prin care se
solicită Guvernului anularea sau modificarea unor norme metodologice de
aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.588/2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate aduc atingere
accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la
apărare prin faptul că acestea sunt neclare şi conţin omisiuni cu privire la
anumite condiţii în care se poate ocupa o locuinţă într-un condominiu sau i se poate
schimba destinaţia. Astfel, arată că dispoziţiile de lege atacate permit
interpretarea - neagreată de autorul excepţiei, dar acceptată de unele
autorităţi, cum ar fi primarul municipiului laşi şi Poliţia Municipiului laşi
-, potrivit căreia „oricine poate permite ocuparea unei locuinţe sau ocupa o
locuinţă, fără niciun act şi fără a da socoteală nimănui, cu condiţia ca
această ocupare să se facă pentru mai puţin de 15 zile, 30 de zile sau,
eventual, 15 zile pe lună, ceea ce este absurd, ducând la încălcarea
prevederilor legale şi constituţionale precizate de reclamant." Arată că,
practic, în actuala legislaţie, condominiul este mai puţin protejat la nivel de
evidenţă a persoanelor, de securitate a acestora şi de plată echitabilă a
cheltuielilor de întreţinere decât un hotel în care persoanele se înregistrează
în cartea de imobil de la sosire şi există un serviciu de securitate al
hotelului. Este necesar, în consecinţă, un control mai strict al persoanelor
care intră într-un condominiu sau care, deşi locuiesc acolo temporar, pentru o
perioadă mai mică de 15 zile, sunt scutiţi de plata cheltuielilor de
întreţinere, acestea revenind, în mod inechitabil, celorlalţi locatari sau
proprietari.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că problema referitoare la modul autorităţilor publice de a
interpreta dispoziţiile legale criticate şi mai ales cea privind respectarea
regulilor de convieţuire într-o stare de indiviziune forţată nu reprezintă
chestiuni de constituţionalitate, ci aparţin domeniului de interpretare şi
aplicare a legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
actelor normative atacate nu conţin nicio dispoziţie de natură să contravină
principiului nediscriminării sau să afecteze exercitarea accesului liber la
justiţie, dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare. De altfel, consideră că
susţinerile autorului excepţiei nu constituie veritabile critici de
neconstituţionalitate, acesta invocând prevederile constituţionale potrivit
propriei interpretări, fiind, în realitate, nemulţumit de conduita unor vecini
ai acestuia, precum şi de modul de calcul şi „de repartizare a cheltuielilor de
întreţinere pe persoane".
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 35, ale art. 37 alin. (4) şi ale art. 38 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi
actele de identitate ale cetăţenilor români, modificată şi completată, şi ale Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 în integralitatea ei, precum şi ale art. 42
din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari şi ale Legii nr. 230/2007 în integralitatea ei sunt
constituţionale. Pe de o parte, textele legale criticate nu contravin
prevederilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, iar, pe de altă parte,
dispoziţiile art. 22 şi 61 din Legea fundamentală, invocate, nu au incidenţă în
cauză. Mai mult, apreciază că în cauză se pune problema modalităţii de
interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate, ceea ce nu reprezintă o
problemă de constituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35, ale art. 37 alin. (4) şi ale
art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa,
domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.641 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 290/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005, precum şi
ordonanţa de urgenţă în întregul său. Textele criticate din acest act normativ
sunt următoarele:
Art. 35, art. 37 alin. (4) şi art. 38 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 97/2005:
-Art. 35, modificat prin art. I pct. 17 din Legea nr.
290/2005: „Persoana care găzduieşte o altă
persoană, în mod neîntrerupt, pe o perioadă mai mare de 30 de zile, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la art. 31 alin. (2) lit. a), are obligaţia de a anunţa
poliţia sau serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul
unde este situat imobilul."
Textul legal la care articolul
citat face trimitere are următoarea redactare:
- Art. 31: „(1) Pentru
înscrierea reşedinţei solicitantul va completa cererea pentru stabilirea
reşedinţei, pe care o va depune împreună cu actul său de identitate şi cu unul
dintre documentele prevăzute la art. 27.
(2) Se exceptează de la obligaţia prevăzută la alin.
(1): a) persoana care locuieşte la o altă adresă decât cea de domiciliu, în
interesul serviciului sau în scop turistic; b) (...)."
- Art. 37 alin. (4): „Responsabilul cărţii de imobil are obligaţia să înscrie, pe baza actului de
identitate, persoanele care domiciliază sau au reşedinţa în imobilul respectiv şi să o
prezinte, la cerere, poliţiştilor sau lucrătorilor serviciilor publice
comunitare de evidenţă a persoanelor."
- Art. 38: „(1) Persoanele
care îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa sunt obligate să ceară
înscrierea în cartea de imobil la noua locuinţă în termen de 15 zile de la
mutare.
(2) Persoanele care locuiesc în imobil sunt obligate
să prezinte actul de identitate responsabilului cărţii de imobil, la
solicitarea acestuia, pentru actualizarea cărţii de imobil."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 42 din Legea nr.
230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de
proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum şi
legea în ansamblul său. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 42: „Schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât
aceea de locuinţă faţă de destinaţia iniţială, conform proiectului iniţial al
clădirii cu locuinţe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv şi cu
acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează, pe plan
orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării."
In opinia autorului excepţiei, actele normative şi
textele de lege menţionate contravin prevederilor art.1 alin. (3), art. 11,
art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21, art. 22 alin.
(1) şi (2), art. 24, art. 35 şi ale art. 61 alin.(1) din Constituţie. De
asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 5 şi ale art. 14 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din
Protocolul nr.12 la Convenţie, texte referitoare la dreptul la libertate şi
siguranţă, respectiv la interzicerea discriminării.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate
vizează situaţia de fapt specifică speţei deduse judecăţii, respectiv anumite
probleme datorate stării de indiviziune specifice unui condominiu în care
autorul excepţiei îşi are locuinţa. Acesta susţine că actele şi textele
normative criticate nu reglementează situaţia în care o persoană ocupă o
locuinţă dintr-un condominiu o perioadă mai mică de 15 zile, în sensul că nu
prevăd un control al acestor persoane şi nici nu impun acestora obligaţiile
specifice celorlalţi proprietari, creându-le acestora din urmă prejudicii prin
majorarea cheltuielilor de întreţinere. Mai menţionează autorul excepţiei că
diferitele interpretări ale dispoziţiilor legale criticate, pe care organele
sau autorităţile competente le-au adoptat în cursul demersurilor pe care le-a
întreprins, sunt nefavorabile, tocmai pentru că nu oferă o soluţie
satisfăcătoare pentru rezolvarea problemelor de fapt prezentate mai sus.
In acest context, Curtea constată că excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece critica de
neconstituţionalitate nu evidenţiază un real raport de contrarietate dintre
textele de lege examinate, pe de o parte, şi norme sau principii fundamentale,
pe de altă parte, ci se bazează pe anumite impedimente practice întâlnite de
autorul excepţiei pe parcursul soluţionării litigiului. Or, asemenea aspecte nu
pot înlocui argumentarea în drept a excepţiei de neconstituţionalitate, acestea
fiind relevante doar în faţa instanţei de judecată ordinare învestite cu soluţionarea
cauzei.
De altfel, Curtea constată că textele şi actele
legislative criticate nu conţin norme care să afecteze principiile
neretroactivităţii şi egalităţii, dreptul la libertate şi siguranţă, accesul
liber la justiţie sau dreptul la apărare, invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35, ale art. 37 alin. (4) şi ale
art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa,
domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ale art.
42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari, precum şi a celor două acte normative, în
ansamblul lor. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr.
861/45/2008 al Curţii de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi