DECIZIE Nr.
421 din 15 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 341 din 21 mai 2010
Ioan Vida -preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vlad
Opran în Dosarul nr. 27.196/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
In acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în materie, şi anume Decizia nr. 144/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 18 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 27.196/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
reclamantul Vlad Opran într-o cauză având ca obiect Legea nr. 10/2001 -
revendicare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
procedează la o analiză critică exhaustivă a întregului
proces legislativ referitor la modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin
înfăţişarea pe larg a ceea ce se pretinde a constitui
contradicţii atât cu dispoziţii constituţionale,
convenţionale, dar şi cu alte prevederi cuprinse în acte normative.
In principal, este criticată soluţia legislativă instituită
prin art. 31 (fostul art. 32) din Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei
considerând că textul de lege dedus controlului contravine atât normelor
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi
art. 20 alin. (2) (cu referire la art. 17 şi art. 18 din CEDO, precum
şi la art. 1 din primul protocol adiţional la CEDO), art. 21 alin.
(2) şi (3), art. 44 alin. (1) şi art. 53, cât şi unor acte
normative incidente. Autorul excepţiei arată că art. I pct. 67
şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 a modificat alin. (1) şi'(3)
ale art. 32 din Legea nr. 10/2001, care, după republicare, a devenit art.
31. Conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în redactarea pe care legea
a avut-o la data intrării în vigoare, respectiv 14 februarie 2001,
foştii acţionari şi succesorii persoanelor juridice naţionalizate
prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative aveau dreptul la
măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la
societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice
naţionalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială
tranzacţionată pe piaţa de capital, iar conform alin. (3),
acţiunile se acordau, la cererea persoanei îndreptăţite, de
către instituţia publică implicată în privatizarea societăţii
comerciale menţionate la alin. (1). Arată că, prin faptul licit
şi voluntar al depunerii notificării adresate entităţilor
respective, acestea au devenit debitoare ale persoanelor îndreptăţite
la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, conform art.
32, fiind obligate să emită decizii de acordare a măsurilor
reparatorii în termen de 60 de zile de la data notificării şi să
acorde, efectiv, acţiuni, la valoarea echitabilă, pentru
acţiunile naţionalizate în anul 1948.
In continuare, arată că la data de 22 iulie
2005 s-a adoptat Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări Legii
nr. 10/2001 şi care, susţine autorul, prin art. I pct. 67 şi 68
din titlul I al legii, „a distrus drepturile câştigate sub imperiul legii
vechi", respectiv Legea nr. 10/2001, nemodificată. Susţine
că, după modificarea art. 32, devenit art. 31 din Legea nr. 10/2001,
republicată, entităţile debitoare sunt exonerate de plata
obligaţiei prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 119/1948
şi de art. 32 din Legea nr. 10/2001, nemodificate, adică de a
plăti foştilor acţionari despăgubiri la valoarea
reală. Arată că, prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001,
„s-a suprimat posibilitatea ca acţiunile naţionalizate să fie
preschimbate cu acţiuni vii la societăţi de pe piaţă",
fiind înlocuite cu titluri de valoare la Fondul Proprietatea - S.A., ce se pot
tranzacţiona pe piaţa de capital şi care au o valoare foarte
mică faţă de cea a acţiunilor ce trebuie să fie
acordate persoanelor îndreptăţite, conform art. 32 din Legea nr.
10/2001, nemodificată, şi care, în speţă, în ceea ce îl
priveşte pe autorul excepţiei, au fost calculate conform expertizei
din dosarul instanţei de fond. Consideră că textele de lege
criticate „obstrucţionează derularea litigiilor începute sub legea
veche, adică sub art. 32 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, pentru
cererile care au fost formulate în baza legii atunci în vigoare, probatoriul
fiind administrat, iar actele, pe cale administrativă şi
contencioasă, din anul 2001 până în prezent fiind făcute cu
ascultarea Legii nr. 10/2001, în vigoare între 14 februarie 2001 şi 22
iulie 2005".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă şi-a exprimat opinia în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, In acest sens,
arată că argumentele prezentate de autor în susţinerea acesteia
nu sunt de natură să atribuie un caracter neconstituţional
prevederilor legale criticate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale sunt constituţionale. In acest sens,
invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie,
şi anume Decizia nr. 144/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii
Constituţionale, îl constituie prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările
şi completările ulterioare, prevederi ce au următorul
conţinut:
„Recalcularea valorii acţiunilor se face în
baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea
coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României
prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, şi a indicelui inflaţiei
stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi a prevederilor
Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe
acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia."
Autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la
obligaţia de a respecta Constituţia şi legile, ale art. 11 alin.
(1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20
alin. (2) relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
ale art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie,
ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi ale
art. 53 alin. (1) şi (2) referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, consideră
că textele de lege criticate contravin şi următoarelor
dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 paragraful 1 privind
dreptul la un proces echitabil, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de
drept şi ale art. 18 privind limitarea restrângerii exerciţiului
drepturilor. De asemenea, invocă şi încălcarea
dispoziţiilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii textului de lege criticat, prin raportare
la aceleaşi prevederi constituţionale ca acelea invocate în prezenta
cauză şi având o motivare identică, a aceluiaşi autor.
In acest sens, este Decizia nr. 1.303 din 13 octombrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 27
noiembrie 2009, prin care Curtea a reţinut că scopul Legii nr.
10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor
ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin
restituirea lor în natură, ci şi prin stabilirea de măsuri
reparatorii prin echivalent. De aceea, soluţia de restituire a unor
asemenea categorii de imobile, precum şi stabilirea cuantumului
despăgubirilor sunt rezultatul opţiunii legiuitorului şi au la
bază exercitarea dreptului său de a decide asupra modului de reparare
a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 27.196/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora