DECIZIE Nr.
395 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si art. 18 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 369 din 4 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Ministerul Finanţelor Publice în Dosarul nr. 7.076/2/2009 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se prezintă, pentru Ministerul
Public - Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, dna consilier juridic Mihaela Adelina Creţu. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul părţii prezente solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 7.076/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul
Finanţelor Publice.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 124 şi art. 138 din
Constituţie, în măsura în care pot fi interpretate în sensul că
instanţele judecătoreşti pot obliga autorităţile
publice să efectueze acte administrative contrare normelor legale în
vigoare sau de natură să modifice legea.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal nu
şi-a exprimat opinia în legătură cu excepţia ridicată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au
fost modificate prin art. I pct. 26 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea
şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie
2007.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1) - Subiectele de sesizare a
instanţei:
„(1) Orice persoană care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa
instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi
repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât
privat, cât şi public.";
- Art. 18 alin. (1) - Soluţiile pe care le poate
da instanţa: „(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se
referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau
în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să
emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să
efectueze o anumită operaţiune administrativă."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin.
(4) care consacră principiul separaţiei puterilor, ale art. 124 -
„Infăptuirea justiţiei" şi ale art. 138 - „Bugetul public
naţional".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională reţine că motivarea excepţiei
se bazează pe o ipoteză de interpretare şi aplicare a textelor
legale criticate, potrivit căreia „instanţele judecătoreşti
pot obliga autorităţile publice să efectueze acte administrative
contrare normelor legale în vigoare sau de natură să modifice legea".
Un asemenea argument nu poate fi primit de Curtea Constituţională ca
fiind un motiv de neconstituţionalitate a textelor de lege examinate.
Potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia
se înfăptuieşte în numele legii", iar în temeiul alin. (3)
al aceluiaşi text, „Judecătorii sunt independenţi şi se
supun numai legii". Soluţiile pe care instanţa de
judecată le pronunţă în rezolvarea cauzelor se
pronunţă, aşadar, în numele legii, fiind temeinic justificate
sub aspectul legalităţii, iar în cazul interpretării sau aplicării
greşite a legii, persoanele vătămate pot apela la căile
legale de atac.
Prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 constituie expresia
dispoziţiilor art. 52 din Legea fundamentală, în temeiul cărora
persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptăţită să obţină recunoaşterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea
pagubei. In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 226/2010
(nepublicată)*).
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul
Finanţelor Publice în Dosarul nr. 7.076/2/2009 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu