DECIZIA Nr. 39 din 11 martie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 199 din  7 mai 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Ion Bonini             - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Prescura Vasile in Dosarul nr. 800/1998 al Tribunalului Braila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 4 martie 1999 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 11 martie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 decembrie 1998 Tribunalul Braila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Prescura Vasile, prin aparatorul sau, in Dosarul nr. 800/1998 aflat pe rolul acelei instante.
    In motivarea exceptiei se arata ca dispozitiile art. 214 alin. 3 din Codul penal, care instituie un regim de favoare pentru cazul in care bunul incredintat spre administrare sau conservare este in intregime sau in parte proprietatea statului, contravin dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie. Tratamentul inegal pe care il genereaza dispozitia legala criticata face ca, in cazul in care partea vatamata este o societate cu capital integral sau in parte de stat, sa nu se poata aplica prevederile art. 131 alin. 2 din Codul penal, privitoare la retragerea plangerii prealabile. Autorul exceptiei mai arata ca in speta partea vatamata a comunicat ca nu exista prejudiciu si nu intelege sa se constituie parte civila, in conditiile in care, in perioada respectiva, s-au inregistrat sporuri in greutate la ovinele din ferma, chiar peste media obisnuita, iar numarul lor nu a scazut. In aceste conditii, daca ar fi egalitate de tratament, ar exista posibilitatea ca partea vatamata sa poata retrage plangerea prealabila, lucru cu neputinta in conditiile in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, astfel cum se prevede in prezent.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, Tribunalul Braila arata ca aceasta este intemeiata, deoarece diferentierea modului de punere in miscare a actiunii penale, dupa cum bunul este sau nu proprietatea statului, contravine dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se sustine ca exceptia este neintemeiata, deoarece lipsa plangerii prealabile sau retragerea ei inlatura numai raspunderea penala, nu si incriminarea.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. Se precizeaza ca art. 214 din Codul penal a fost recent completat cu alin. 2 si 3, prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, insa, din eroare, dispozitiile alin. 3 nu au fost corelate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie. Desi aceste dispozitii constitutionale prevad necesitatea ca pentru intreaga proprietate privata, indiferent de titularul ei, sa existe un singur regim juridic, totusi Codul penal contine - in ceea ce priveste punerea in miscare a actiunii penale - regimuri diferite. Astfel, daca bunurile incredintate spre administrare sau conservare fac parte din categoria proprietatii private apartinand cetatenilor, actiunea penala impotriva celui care, cu rea-credinta, a pricinuit pagube acestora poate fi pusa in miscare numai in baza plangerii prealabile a persoanei vatamate. In schimb, daca paguba pricinuita cu ocazia administrarii sau conservarii priveste proprietatea privata a statului, actiunea penala poate fi pusa in miscare din oficiu, nemaifiind conditionata de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate. Desigur - se arata in continuare in punctul de vedere al Guvernului - este de atributul legiuitorului sa aleaga cea mai buna solutie legislativa, optand fie pentru conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de plangerea prealabila a persoanei vatamate, in toate cazurile, fie pentru punerea in miscare din oficiu, indiferent de titular. Constitutia interzice insa ca legea sa contina reglementari distincte cu privire la ocrotirea proprietatii private. Or, tocmai in aceasta consta neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, de vreme ce acestea ocrotesc, in conditii speciale, numai proprietatea privata a statului, nu si proprietatea privata a celorlalte persoane fizice sau juridice. In concluzie, se apreciaza ca dispozitiile alin. 3 al art. 214 din Codul penal trebuie considerate ca partial neconstitutionale, in masura in care instituie o reglementare speciala pentru proprietatea privata a statului.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Critica de neconstitutionalitate priveste art. 214 alin. 3 din Codul penal, potrivit caruia: "Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. 1 se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate."
    Cu privire la aceste prevederi legale, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, constatand ca dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului" din art. 214 alin. 3 din Codul penal este neconstitutionala.
    In considerentele acestei decizii s-a retinut ca prin art. 214 alin. 3 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala intre protectia proprietatii private a statului si protectia proprietatii private a altor subiecte de drept, atunci cand se precizeaza ca, daca "bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate", contravenind prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie.
    Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale, iar conform alin. (6) al aceluiasi articol, intr-o asemenea situatie instanta judecatoreasca are obligatia de a respinge ea insasi exceptia ridicata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala. In raport cu aceste reglementari Curtea retine ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal a fost ridicata la data de 8 decembrie 1998, deci la o data anterioara pronuntarii Deciziei nr. 5 din 4 februarie 1999. De aceea, desi Curtea a fost legal sesizata, exceptia a devenit ulterior inadmisibila si urmeaza a fi respinsa, confirmandu-se in acest fel caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 5 din 4 februarie 1999.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Prescura Vasile in Dosarul nr. 800/1998 al Tribunalului Braila.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 martie 1999.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu