DECIZIE Nr.
384 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21 si art. 22 din Legea nr.
333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia
persoanelor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 340 din 18 mai 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003
privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Avirad"
- S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr.
vechi 3.097/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
administrator şi asistat de avocatul Camelia Leceanu, precum şi consilierul
juridic Carmen-Elena Tatu pentru partea Serviciul Român de Informaţii. Lipseşte
partea Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia poliţie de ordine
publică, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită
admiterea excepţiei, sens în care arată că textele de lege criticate nu prevăd
obligaţia ca Serviciul Român de Informaţii să motiveze refuzul acordării
avizului necesar fiecăruia dintre conducătorii societăţii pentru eliberarea
licenţei de funcţionare a societăţilor specializate de pază şi protecţie şi nici
nu prevede anumite criterii pentru emiterea acestui aviz care să poată fi
verificate de instanţa de judecată. Astfel, se aduce atingere dreptului la un
proces echitabil şi dreptului la apărare ale celui care contestă pe calea
justiţiei acest refuz şi îi sunt restrânse, fără justificare constituţională,
drepturi fundamentale. De asemenea, susţine că este încălcat şi dreptul la
muncă al celorlalţi asociaţi ai societăţii de pază şi protecţie care au obţinut
avizul şi este îngrădită libertatea comerţului, întrucât societatea nu îşi
poate desfăşura activitatea în lipsa acestui aviz. Conchide arătând că nu
există stat de drept atât timp cât o instituţie a statului poate face ceea ce
doreşte fără posibilitatea de a fi controlată de instanţa de judecată.
Administratorul Societăţii Comerciale „Avirad" -
S.A. din Bucureşti solicită, de asemenea, admiterea excepţiei, arătând că
textele de lege criticate produc efecte neconstituţionale.
Reprezentantul Serviciului Român de Informaţii solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că
dispoziţiile privind nemotivarea refuzului de eliberare a avizului de către
Serviciul Român de Informaţii sunt prevăzute de Normele metodologice din 25
iunie 2004 privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea şi anularea licenţelor
de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie, avizarea
conducătorilor şi atestarea agenţilor de pază, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.010/2004, astfel că autorul excepţiei fie solicită controlul
acestei hotărâri a Guvernului, fie completarea prevederilor Legii nr. 333/2003,
ceea ce este, în ambele cazuri, inadmisibil. Mai arată că textele de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
In replică, avocatul autorului excepţiei arată că Legea
nr. 333/2003 creează posibilitatea ca prin normele de
aplicare să fie dată o asemenea interpretare textelor
de lege criticate, întrucât nu are prevederi exprese în ceea ce priveşte
obligaţia motivării refuzului de a elibera avizul şi nici nu prevede criteriile
pe baza cărora se emite acest aviz.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile
exprese privind nemotivarea refuzului de emitere a avizului sunt cuprinse în normele
de aplicare a Legii nr. 333/2003, iar nu în însuşi cuprinsul legii. Astfel,
consideră că în realitate autorul excepţiei critică o omisiune legislativă,
aspect ce nu cade însă în competenţa instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Avirad" -
S.A. din Bucureşti în cadrul acţiunii în contencios administrativ în care a
solicitat constatarea nelegalităţii refuzului de emitere a avizului Serviciului
Român de informaţii, necesar pentru emiterea licenţei de funcţionare a
societăţii.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că art. 20 din Legea nr. 333/2003, coroborat cu
prevederile normelor metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.010/2004, sunt neconstituţionale, întrucât prevăd că Serviciul
Român de Informaţii nu va motiva refuzul de acordare a avizului necesar
conducătorilor societăţilor de pază şi protecţie sau reprezentanţilor
persoanelor juridice în vederea obţinerii licenţei de funcţionare, în situaţia
în care acest refuz este fundamentat pe date şi informaţii ce privesc siguranţa
naţională a României. Astfel, persoanele interesate şi instanţa judecătorească
nu vor putea să cunoască motivele pentru care nu se acordă avizul şi temeinicia
acestora. De asemenea, consideră că refuzul de acordare a avizului împiedică
dreptul asociaţilor de a desfăşura liber o activitate comercială şi aduce
atingere dreptului la muncă al acestora, precum şi al angajaţilor societăţii.
In consecinţă, apreciază că dispoziţiile de lege criticate aduc o restrângere
nejustificată a drepturilor fundamentale, ceea ce contravine dispoziţiilor art.
53 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază ca excepţia ridicată nu este întemeiata, întrucât
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate. Mai arată că posibilitatea nemotivării de către Serviciul Român de
Informaţii a refuzului de a-şi acorda avizul nu este prevăzută de Legea nr.
333/2003, ci de normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.010/2004, însă acest act normativ nu poate constitui obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel că a respins excepţia de neconstituţionalitate cu
privire la acesta ca fiind inadmisibilă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că soluţia
legislativă criticată, referitoare la nemotivarea refuzului de acordare a
avizului de către Serviciul Român de Informaţii, nu este prevăzută de Legea nr.
333/2003, ci de normele de aplicare a acestei legi, aprobate printr-o hotărâre
a Guvernului ce nu poate constitui obiect al controlului de
constituţionalitate. In ceea ce priveşte art. 20, 21 şi 22 din Legea nr.
333/2003, arată că acestea nu conţin prevederi de natură să încalce
dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că niciuna dintre criticile formulate de autorul excepţiei nu este întemeiată.
Astfel, arată că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel
dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de
drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces
public, judecat de către o instanţă independentă într-un termen rezonabil. De
asemenea, arată că libertatea comerţului nu poate fi asigurată decât prin
impunerea unui climat de disciplină economică la care agenţii economici trebuie
să se conformeze şi, în consecinţa, legiuitorul are competenţa de a stabili
condiţiile şi regulile necesare asigurării libertăţii comerţului. In sfârşit,
consideră că nu este restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi
fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 20, 21 şi 22 din 'Legea nr. 333/2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările aduse prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 16/2005 pentru modificarea lit. h) a art. 17 din Legea nr.
182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor
şi protecţia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 martie 2005, ordonanţă
aprobată prin Legea nr. 151/2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 441 din 25 mai 2005.
Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 20: „(1) Societăţile
specializate de pază şi protecţie sunt societăţi comerciale private care se
constituie şi funcţionează potrivit legislaţiei comerciale şi prevederilor
prezentei legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau
valorilor, paza transporturilor de bunuri şi valori importante, în condiţii de
maximă siguranţă a acestora, precum şi protecţia persoanelor.
(2) Societăţile specializate de pază şi protecţie
funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei
Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informaţii, pentru cel
puţin unul dintre obiectele de activitate prevăzute la alin. (4), care poate fi
reînnoită la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Român
de Informaţii poate constitui temei pentru anularea licenţei de funcţionare.
(3) Pentru obţinerea licenţei de funcţionare este
necesară întrunirea următoarelor condiţii:
a) prezentarea regulamentului de organizare şi
funcţionare a societăţii;
b) prezentarea listei cu mijloacele materiale,
tehnice, de transport, de comunicaţii, cu mijloacele audio-video, aparatura de
recunoaştere şi identificare, sistemele de alarmă împotriva efracţiei,
sistemele de cronometrare şi numărare, cu centrele de supraveghere şi
dispeceratele, tehnica de calcul şi softul utilizat, cu armamentul si alte
mijloace tehnice care vor face parte din dotarea societăţii, în funcţie de
obiectul de activitate;
c) prezentarea dovezilor de înregistrare cu
denumirea societăţii şi a însemnelor distinctive înregistrate la Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci;
d) prezentarea
notificării prin care se încunoştinţează consiliul judeţean sau, după caz,
Consiliul General al Municipiului Bucureşti despre faptul că societatea va avea
sediul social în zona de responsabilitate a acestora;
e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obţinerea licenţei de funcţionare;
f) prezentarea atestatului profesional pentru
persoanele care execută activităţi de pază şi protecţie.
(4) Societăţile specializate de paza şi protecţie
pot avea unul sau mai multe dintre următoarele obiecte de activitate:
a) servicii de pază a obiectivelor, bunurilor şi
valorilor, precum şi servicii de consultanţă în domeniu;
b) servicii de pază a transporturilor de bunuri şi
valori importante, precum şi servicii de consultanţă în domeniu;
c) servicii de protecţie personală specializată,
denumită gardă de corp, şi servicii de consultanţă în domeniu.
(5) Prin servicii de pază se înţelege:
a) paza proprietăţii împotriva accesului neautorizat
sau a ocupării abuzive;
b) paza proprietăţii împotriva furturilor, a
distrugerilor, incendiilor, precum şi a altor acţiuni producătoare de pagube
materiale;
c) detectarea substanţelor, armelor, explozibililor
sau a materialelor de orice natura care pot provoca o pagubă;
d) paza proprietăţii intelectuale;
e) paza mediului înconjurător;
f) furnizarea către autorităţile competente a
informaţiilor legate de incidentele apărute în timpul activităţii de pază.
(6) Prin servicii de pază a transporturilor de
bunuri şi valori importante se înţelege:
a) organizarea şi asigurarea pazei transportului
terestru, pe apă sau aerian al unor bunuri de importanţă deosebită, valori sau
al oricărui alt obiect pe care beneficiarul serviciului îl denumeşte astfel;
b) organizarea şi asigurarea pazei transportului
unor date şi informaţii, indiferent de suportul pe care acestea se află şi de
modalitatea aleasă pentru transmitere;
c) organizarea şi asigurarea, potrivit legislaţiei
în vigoare, a protejării mijloacelor de comunicaţii;
d) organizarea şi asigurarea transportului pentru
persoanele care solicită să fie transportate în condiţii de maximă siguranţă;
e) furnizarea către autorităţile competente a
datelor despre incidentele apărute în timpul activităţii de transport.
(7) Prin serviciu de protecţie specializată a
persoanei - gardă de corp - se înţelege:
a) protejarea vieţii şi integrităţii corporale a
persoanei aflate sub protecţie;
b) protejarea persoanei aflate sub protecţie
împotriva hărţuirii, pedepsită de lege;
c) protejarea persoanei aflate sub protecţie în
timpul transportului;
d) furnizarea către autorităţile competente a
informaţiilor legate de incidentele apărute in timpul activităţii de protecţie.
(8) Prin serviciu de consultanţă se înţelege:
a) asistenţă cu privire la activităţile care fac
obiectul prevederilor alin. (5)-(7);
b) întocmirea de
analize, evaluări şi rapoarte asupra riscurilor la adresa securităţii
persoanei, proprietăţii sau mediului.
(9) Conducătorul societăţii specializate de pază şi
protecţie trebuie să obţină avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al
Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz, în a cărei
rază teritorială îşi are sediul societatea respectivă.
(10) Unitatea de poliţie competentă poate acorda
avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetăţenie română sau
cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului
Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire
corespunzătoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună
conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite
cu intenţie.";
- Art. 21: „(1) Personalului din societăţile specializate de pază şi protecţie
îi este interzis să culeagă date şi informaţii.
(2) In situaţia în care intră în posesia unor date
şi informaţii care vizează siguranţa naţională, personalul menţionat la alin.
(1) are obligaţia să informeze, de îndată, autorităţile competente cu atribuţii
în domeniul siguranţei naţionale.";
- Art. 22: „(1) Conducătorii societăţilor specializate de pază şi protecţie
sunt obligaţi să asigure respectarea prevederilor legale şi a regulamentelor
proprii în organizarea şi funcţionarea acestei forme de pază, în angajarea,
pregătirea şi controlul personalului, portul uniformei şi al însemnelor
distinctive, precum şi în dotarea cu mijloace de intervenţie şi apărare
individuală, conform legii.
(2) Plata serviciilor de pază şi protecţie prestate
de către societăţile specializate se face pe baza contractelor încheiate cu
beneficiarii.
(3) Societăţile specializate de pază şi protecţie au
obligaţia de a păstra evidenţa contractelor în registre speciale.
(4) Societăţile specializate de pază şi protecţie
nu pot adopta însemne, uniforme, legitimaţii, accesorii de echipament sau
denumiri identice, asemănătoare sau de natură să conducă la confuzii între
acestea, precum şi cu cele ale autorităţilor publice ori ale organismelor
internaţionale la care România este parte.
(5) Modelul echipamentului personalului de pază şi
protecţie se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se inscripţionează cu
denumirea şi sigla societăţii, aprobate cu ocazia acordării licenţei. Pe
autovehiculele din dotarea societăţilor specializate se inscripţionează numai
denumirea, sigla, obiectul de activitate pentru care s-a emis licenţă de către
poliţie şi numerele de telefon ale societăţii. Montarea şi folosirea de
mijloace de semnalizare luminoasă sau acustică pe autovehiculele societăţilor
de pază şi protecţie sunt interzise.
(6) Societăţile specializate de pază şi protecţie
se pot asocia cu societăţi sau firme străine de profil, cu respectarea prevederilor legii."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 21 privind
accesul liber la justiţie; art. 24 privind dreptul la apărare; art. 41 privind
dreptul de muncă şi la protecţia socială a muncii; art. 45 privind libertatea
economică; art. 51 privind dreptul de petiţionare; art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi art. 135 privind economia, precum şi art. 20 din Constituţie, cu
raportare la art. 2, 7 şi 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
art. 14 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la
Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că necesitatea avizului Serviciului Român de Informaţii la care se
referă în exclusivitate obiecţia de neconstituţionalitate este prevăzută numai
în alin. (2) al art. 20 din Legea nr. 333/2003. In acest text de lege se
prevede că societăţile specializate de pază şi protecţie pot funcţiona pe baza
licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul
prealabil al Serviciului Român de Informaţii. Teza a doua a acestui alineat
prevede posibilitatea anulării licenţei de funcţionare în cazul retragerii avizului
Serviciului Roman de Informaţii.
Curtea constată că acest text de lege nu prevede nicio
situaţie în care neacordarea sau retragerea avizului Serviciului Român de
Informaţii nu ar trebui motivată, iar motivele nu ar putea fi aduse la
cunoştinţa părţii interesate ori instanţei judecătoreşti învestite cu
soluţionarea unui eventual litigiu. O asemenea prevedere există doar în Normele
metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea şi anularea licenţelor
de funcţionare pentru societăţile specializate de pază şi protecţie, avizarea
conducătorilor şi atestarea agenţilor de pază, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.010 din 25 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, act normativ cu privire la care
Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi
(6) din Legea nr. 47/1992, a respins excepţia de neconstituţionalitate ca fiind
inadmisibilă.
Art. 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003 prevăd obligaţiile
personalului şi ale conducătorului societăţii specializate de pază şi
protecţie, plata serviciilor, evidenţa contractelor, însemnele şi uniformele,
modelul echipamentului şi dreptul de asociere cu societăţi străine de profil,
fără nicio referire la Serviciul Român de Informaţii şi la acordarea avizului
acestuia.
In concluzie, Curtea reţine că art. 20, 21 şi 22 din
Legea nr. 333/2003 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ori
reglementărilor internaţionale invocate, întrucât nu conţin acele prevederi
considerate a fi neconstituţionale. Faptul că aceste texte de lege nu fac
anumite precizări, aşa cum şi-ar dori autorul excepţiei, astfel încât să nu mai
fie posibile interpretări precum cele cuprinse în normele metodologice de
aplicare a legii, reprezintă un aspect ce nu poate fi soluţionat de către
Curtea Constituţională, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de
constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecţia persoanelor, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Avirad" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
32.022/2/2005 (nr, vechi 3.097/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea