DECIZIE   Nr. 38 din 26 februarie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 177 din 13 mai 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Anisoara Dragu-Sandu   - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, ridicata de Bouchichian Kerop si Pastina Florin in Dosarul nr. 3.223/P/1997 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 19 februarie 1998, in prezenta reprezentantului partii civile Societatea Comerciala "Suinprod" - S.A. Caracal, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 26 februarie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea de Apel Timisoara - Sectia penala, prin Incheierea nr. 670/R din 24 septembrie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 3.223/P/1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, ridicata de Bouchichian Kerop si Pastina Florin.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale atacate sunt neconstitutionale pentru urmatoarele motive:
    a) sunt incalcate prevederile art. 21 din Constitutia Romaniei, care consacra liberul acces la justitie, precum si faptul ca nici o lege nu poate ingradi exercitiul acestui drept;
    b) sunt, de asemenea, incalcate dispozitiile art. 23 alin. (4) din Constitutie privind libertatea individuala, care prevad ca "Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului arestatul se poate plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata";
    c) art. 141 din Codul de procedura penala contravine si dispozitiilor art. 128 din Constitutie, care prevad ca partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii, precum si dispozitiilor art. 49 din legea fundamentala, care consacra "principiul lipsei oricarei discriminari in exercitarea libera a drepturilor si libertatilor fundamentale, inclusiv a dreptului la o cale de atac efectiva";
    d) in fine, potrivit art. 5 pct. 4 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "orice persoana lipsita de libertatea sa, prin arestare sau detentie, are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal", iar potrivit art. 13 din aceeasi conventie, "orice persoana ale carei drepturi si libertati ... au fost incalcate are dreptul sa se adreseze unei instante nationale, deci cu atat mai mult inculpatul arestat".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca dispozitiile art. 141 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat contravin dispozitiilor art. 21, art. 23 alin. (4), art. 128 si ale art. 49 din Constitutie.
    In scopul solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu incalca dispozitiile art. 21, art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie; totodata, se invoca practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, si anume Decizia Plenului Curtii nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile Societatii Comerciale "Suinprod" - - S.A. Caracal, concluziile procurorului, dispozitiile art. 141 din Codul de procedura penala, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    Prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala stabilesc ca: "Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa".
    Critica de neconstitutionalitate consta in faptul ca, desi se recunoaste existenta unei modalitati de atacare a ordonantei de arestare preventiva - plangere la o instanta judecatoreasca -, textul art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu reglementeaza si posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care aceasta plangere a fost solutionata, in cazul in care instanta respectiva refuza revocarea masurii de arestare preventiva. Inexistenta unei cai de atac in aceasta situatie se considera ca incalca principiul liberului acces la justitie si pe cel al libertatii individuale, reglementate in art. 21 si in art. 23 alin. (4), precum si prevederile art. 128 si art. 49 din Constitutie. De asemenea, se considera ca dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala incalca art. 5 pct. 4 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Critica formulata de autorii exceptiei nu este intemeiata.
    In legatura cu art. 21 si 128 din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, statuand ca "... este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti" si ca "judecatorul spune dreptul pentru solutionarea unui litigiu, dar numai in formele si in conditiile procedurale instituite de lege"; de asemenea, prin Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, s-a retinut ca: "Accesul liber la justitie nu inseamna insa ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti, deoarece competenta si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii deosebite".
    Asupra constitutionalitatii art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, raportat la prevederile art. 128 din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, retinand, de asemenea, ca folosirea cailor de atac se realizeaza in conditiile legii, nefiind contrara dispozitiei constitutionale sus-citate.
    Rezulta deci ca reglementarea cailor de atac este la latitudinea legiuitorului, cu conditia de a nu se aduce atingere altor texte constitutionale.
    Sub acest aspect este nerelevanta invocarea art. 23 alin. (4) din Constitutie, deoarece dispozitiile acestuia nu sunt cu nimic afectate de art. 141 din Codul de procedura penala; intr-adevar, atata timp cat prelungirea arestarii se aproba numai de catre instanta de judecata, astfel cum cere art. 23 alin. (4) teza finala, prevederile constitutionale sunt respectate, nefiind nici o contradictie intre cele doua texte.
    Pe de alta parte, nu se poate sustine nici ca art. 141 din Codul de procedura penala ar fi contrar art. 49 din Constitutie, nefiind vorba de limitarea unui drept constitutional. Astfel, nici o prevedere a legii fundamentale nu da o consacrare expresa dreptului la recurs in orice cauza, oricand si de catre oricine; dimpotriva, art. 128 din Constitutie stipuleaza ca partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac numai in conditiile stabilite de lege, asa cum in speta este cazul dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    Ultimul argument invocat in sustinerea exceptiei este cel intemeiat pe art. 5 pct. 4 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, al carui text este urmatorul: "Orice persoana privata de libertatea sa prin arestare sau detentie are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa se pronunte in cel mai scurt timp asupra legalitatii detinerii sale si sa ordone eliberarea sa daca detentia este ilegala".
    Sensul normei citate nu este cel al unei cai de atac la o alta contestare jurisdictionala anterioara, ci numai acela de a conferi persoanei arestate sau detinute posibilitatea de a se plange de ilegalitatea masurii privative de libertate luate impotriva sa, prin sesizarea unui tribunal competent.
    Acestei cerinte ii raspunde textul art. 140^1 din Codul de procedura penala, iar, daca dispozitiile art. 141 din acelasi cod deschid calea recursului la incheiere doar pentru unele situatii - limitativ indicate in art. 141 -, acest fapt nu este de natura a atrage dupa sine infrangerea dispozitiilor art. 5 pct. 4 din conventie. Asa dupa cum reiese in mod constant din practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceste prevederi dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plange inaintea unui tribunal competent asupra masurii de arestare sau detinere luate impotriva sa, neavand semnificatia reglementarii unei cai de atac ulterioare indreptate impotriva solutiei date de instanta in urma solutionarii plangerii.
    In sfarsit, se constata ca autorii exceptiei solicita extinderea dispozitiilor legale criticate si la alte situatii neprevazute in text, in sensul adaugarii in cuprinsul acesteia si a situatiei in care instanta refuza revocarea arestului preventiv. Or, asa dupa cum Curtea Constitutionala a retinut in mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 58 din Constitutie, potrivit caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii. In acest sens este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 83 din 30 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 199 din 19 august 1997.
    Cat priveste prevederile art. 141 alin. 2 din Codul de procedura penala, care stabilesc ca "Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare", se constata ca nici in incheierea de sesizare si nici in sustinerile inculpatilor referitoare la neconstitutionalitatea textului art. 141 in intregul sau nu se indica motivele care ar justifica critica acestui text, nefiind mentionata nici o prevedere constitutionala care ar fi incalcata prin prevederile lui. Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea se poate pronunta asupra prevederii atacate numai in limitele sesizarii. Ea nu poate exercita un control de constitutionalitate din oficiu, deoarece s-ar substitui in acest fel partii.
    In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, asa cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 si din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 si nr. 299 din 4 noiembrie 1997.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala ridicata de Bouchichian Kerop si Pastina Florin in Dosarul nr. 3.223/P/1997 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penala.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 februarie 1998.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. IOAN MURARU

                             Magistrat asistent,
                             Anisoara Dragu Sandu